Expoziția „George Enescu și Casa Regală a României” la BCU

"... gândesc înainte de toate la iubitul meu popor, pentru care inima mea a bătut neîncetat şi care a avut deplină încredere în mine. Viaţa mea este aşa de strâns legată de această de Dumnezeu binecuvântată ţară, că doresc să-i las şi după moartea mea, dovezi vădite de adâncă simpatie şi de viul interes pe care le-am avut pentru dânsa. Zi şi noapte, m-am gândit la fericirea României, care a ajuns să ocupe acum o poziţie vrednică între statele europene, m-am silit ca simţământul religios să fie ridicat şi dezvoltat în toate straturile societăţii şi ca fiecare să îndeplinească datoria sa, având ca ţintă numai interesele statului. (...) Totul pentru țară, nimic pentru mine.”
(din Testamentul Regelui Carol I)

 

Data de 10 Mai marchează trei momente importante din istoriografia României: începutul domniei principelui Carol (1866), Independenţa de stat (1877) şi încoronarea primului rege al ţării (1881).

Cu această ocazie, Cercul de Studii Muzeale al Facultății de Istorie din Universitatea București propune publicului proiectul Calea Victoriei Regală, un tur la pas pe Calea Victoriei, pe data de 9 mai, la ora 17.00, pentru a (re)descoperi poveștile monarhiei române, imprimate în memoria clădirilor ce le-au fost martore.

Alăturându-se acestui proiect, în parteneriat cu Biblioteca Centrală Universitară, Muzeul Național ”George Enescu” prezintă expoziția George Enescu și Casa Regală a României.

Acum mai bine de 125 de ani, un tânăr talentat pășea în salonul de muzică al Castelului Peleș, adevărat templu al Artelor patronat de Regina Elisabeta. George Enescu, copilul de suflet al acesteia, avea să evoce adesea generozitatea Reginei poete Carmen Sylva. Prietenia dintre George Enescu și Casa Regală, bazată pe un imens respect, a fost continuată și întreținută de Regina Maria, de Regele Ferdinand, iar mai târziu de Regele Carol al II-lea și de Regele Mihai. Figuri luminoase în destinul compozitorului, suveranii României l-au iubit, l-au prețuit, l-au onorat.

Expoziţia înfățișează o considerabilă diversitate de foto documente ordonate cronologic de-a lungul a trei decenii şi jumătate: cel mai vechi dintre documentele prezentate datează din 1898, iar ultimul, din 1943. Grupajele tematice ale materialului înfăţişat pun în lumină diferitele interferenţe ale biografiei şi activităţilor de compozitor şi interpret ale lui George Enescu cu Palatul Regal şi viaţa artistică de la Curte sau diferitele chipuri în care personalitatea marelui muzician a „rezonat” în conştiinţa suveranilor noștri. Sunt relaţii care depăşesc protocolarul, chiar dacă acesta e prezent în mod constant prin sumedenia de înalte distincţii acordate compozitorului de către toţi suveranii României, mărturii  ale înaltei stime şi preţuiri de care George Enescu s-a bucurat din partea Casei Regale.

Generos găzduită de Biblioteca Centrală Universitară, expoziția este amplasată la Intrarea Regală a acesteia și poate fi vizitată în perioada 8 - 10 mai 2025, între orele 11,00 – 18,00.

Evenimentul face parte din seria de manifestări dedicate celebrării a 70 de ani de la trecerea în eternitate a compozitorului George Enescu, personalitate emblematică a culturii naționale, model de umanitate și generozitate, adevărată călăuză într-o lume în schimbare.

Parteneri media: Radio România Cultural, Radio România Muzical, Lumina Cuvântului

Imagini de la expoziție:

Expoziția „George Enescu și Casa Regală a României” prezintă documente care pun în lumină modul în care marele muzician a rezonat în conștiința anumitor suverani români, demonstrând înalta stimă și prețuire de care s-a bucurat din partea Casei Regale.

Expoziţia înfățișează o serie de fotodocumente ordonate cronologic de-a lungul a peste patru decenii: cel mai vechi dintre documentele prezentate datează din 1898, iar ultimul, din 1943. In acelaşi timp, realizatorii expoziţiei au urmărit să creeze grupaje tematice ale materialului înfăţişat, punând în lumină diferitele interferenţe ale biografiei şi activităţilor de compozitor şi interpret ale lui Enescu cu Palatul regal şi viaţa artistică de la Curte sau diferitele chipuri în care personalitatea marelui muzician a „rezonat” în conştiinţa suveranilor români. Sunt relaţii care depăşesc protocolarul, chiar dacă acesta e prezent în mod constant prin sumedenia de înalte distincţii acordate lui Enescu de către toţi suveranii României.

Imaginile expoziției evidenţiază un fapt îndeobşte cunoscut (greu de trecut cu vederea chiar şi de către cei care l-au privit în mod critic) şi anume că momentul de plenitudine, de maximă consistenţă al acestor relaţii a fost cel al debutului lor, în timpul domniei regelui Carol I şi reginei Elisabeta, Carmen Sylva după pseudonimul literar. Anul 1898 marchează acest debut. Enescu împlinea pe atunci 17 ani şi era deja sau avea să se dovedească foarte curând „tânărul geniu” căruia Carmen Sylva i-a dedicat poezia cu chiar titlul Einem jungen Genie („Unui tânăr geniu”). Tot atunci, pentru aniversarea celor 17 ani, regina i-a dăruit colecţia completă (60 volume) a operelor lui J.S.Bach în ediţia prestigioasă a Societăţii „Bach” din Leipzig – un dar cu adevărat regesc pe care Enescu îl va evoca cu emoţie în ultimii ani ai vieţii, în volumul său de „Amintiri”. Şi tot în 1898 are loc la Paris prima audiţie a Poemei Române de Enescu, acest Opus 1 al compozitorului, dedicat Reginei Elisabeta: „Omagiu respectuos M.S. Regina României” sună dedicaţia înscrisă de autor pe frontispiciul lucrării, în al cărei final poate fi auzit Imnul Regatului României.

Pe versurile reginei poete Carmen Sylva Enescu a compus, în decada 1898-1908, un număr apreciabil de lieduri iar manuscrisele sale dezvăluie şi proiecte de lucrări mai ample având ca suport literar creaţii poetice ale reginei. Mărturiile acestei colaborări dintre tânărul compozitor şi poeta Carmen Sylva sunt extrem de bogate şi se regăsesc, atractiv prezentate,  în expoziţia de faţă.

Carmen Sylva era, de asemenea, o muziciană cultivată, cunoscătoare a literaturii muzicale clasice şi romantice, ea însăşi pianistă şi organistă. In această calitate, regina a iniţiat la Peleş un cerc muzical – ce a constituit foarte probabil un model al saloanelor muzicale ce vor lua naştere, în jurul lui 1900, şi în mediul aristocratic românesc – cerc pe care suverana îl patrona în mod activ, cântând la pian, armoniu sau orgă. Lucrări  din marele repertoriu cameral clasic şi romantic au răsunat aici, cântate de interpreţi, inclusiv străini, de prestigiu. Violonistul Enescu a concertat adesea în cadrul acestor reuniuni, uneori acompaniat chiar de regină, alteori în formaţii de trio sau cvartet (a fost prim violonist  în cvartetul „Carmen Sylva” ce s-a format în acelaşi cadru).

Au fost oare aşa-zisele „obligaţii de curte” singurele care l-au motivat pe Enescu să-şi angajeze excepţionalele calităţi de creator şi interpret în slujba unor manifestări culturale de tip aulic?
In expoziţie apar fotocopii ale manuscriselor diferitor lucrări-omagiu, între care şi un „Imn jubiliar” scris pentru a 40-a aniversare a urcării pe tron a regelui Carol I. Ipoteza unui Enescu „împovărat” de obligaţii de curte e infirmată categoric, s-ar putea spune, de numeroasele dovezi ale căldurii relaţiei statornicite între Enescu şi Carmen Sylva, ce se considera „o vice-mamă” a muzicianului şi din ale cărei scrisori adresate acestuia străbate nu numai admiraţia ci şi o constantă şi ocrotitoare afecţiune. Deferentă dar nu mai puţin sinceră a fost şi afecţiunea pe care Enescu i-a purtat-o suveranei şi pe care a exprimat-o în termeni impresionanţi în articolul „Amintiri despre Carmen Sylva”, apărut în 1943 în Revista Fundaţiilor Regale. 

Seratele muzicale ce aveau loc frecvent, mai ales după 1920, în palatul Cantacuzino, din iniţiativa Mariei Cantacuzino (Maruca), viitoarea soţie a lui Enescu, şi în care acesta apărea în permanenţă ca violonist sau pianist, câteodată prezentându-şi compoziţiile proprii, i-au avut în repetate rânduri ca invitaţi pe membrii familiei regale – regele Ferdinand, regina Maria şi uneori prinţesele Elisabeta şi Marioara (Mignon). Între regina Maria şi Maruca Cantacuzino a existat o vie şi susţinută prietenie, reflectată şi în corespondenţa celor două. Un articol semnat de regina Maria, consacrat lui Enescu, apare în presa românească în 1931, cu prilejul aniversării celor 50 de ani ai muzicianului – prilej cu care Enescu a fost decorat şi de Carol al II-lea (o a doua distincţie fiindu-i acordată de acelaşi suveran în 1937) – iar în volumele de memorii ale reginei Maria, personalitatea lui George Enescu este evocată nu o dată cu sensibilitatea şi farmecul atât de caracteristice scrisului literar al reginei. Acest capitol din istoria legăturii lui Enescu cu familia domnitoare a României este de asemenea atent redat de realizatorii expoziţiei.

Expoziţia se încheie cu prezentarea fotografiilor celor două prestigioase distincţii acordate lui Enescu de către M.S. Regele Mihai, în 1941 (la împlinirea vârstei de 60 de ani a muzicianului) şi în 1943. Sunt, la nivel protocolar, ultime mărturii demonstrând continuitatea înaltei stime şi preţuiri de care George Enescu s-a bucurat din partea Casei Regale a României.

Realizator: Cristina Liliana Andrei 

Panourile expoziției

1. George Enescu şi Casa Regală a României

1. Fotografie George Enescu
2. „ Hymn Jubilar”  de George Enescu(manuscris)
3. Stema Regatului României

2. Palatul Regal îi deschide porţile tânărului George Enescu

1. George Enescu – interviu ( Rampa, 23 iulie 1928)
2. Portret  şi semnătură Regina Elisabeta – Carmen Sylva
3. Palatul Regal ( fotografie de epocă)
4. Carmen Sylva către George Enescu (telegramă)

3. Regina Elisabeta  – „Vice – mamă ”

1. Scrisori către George Enescu (21 decembrie  1899, 10 mai 1904, 2 februarie 1906, 9 septembrie 1908)
2. George Enescu – interviuri ( Rampa, 26 octombrie 1931; Lupta, 18 octombrie 1936)

4. Un preţios dar al Reginei Elisabeta

1. Johann Sebastian Bach : Opere complete (pagină de titlu  şi reproduceri de manuscrise Bach)
2. Portret J.S.Bach
3. George Enescu (fotografie)

Extras din  Amintirile lui George Enescu  de Bernard Gavoty

5. Cântece pe versuri de Carmen Sylva (I)

1. Sphynx (1898), Regen (1903), Morgengebet(1908) – pagini de manuscris
2. 14 Cântece pe versuri de Carmen Sylva  - copertă tipar
3. Fotografii:  - Carmen Sylva
                           - George Enescu
4. Interviu cu George Enescu ( Adevărul, 13 martie 1936-  fragment)

6. Cântece pe versuri de Carmen Sylva (II)

1. Zaghaft (1898),  Armes Mägdlein (1898), Der Schmetterlingskuss (1898), Mittagläuten (1900) – coperţi tipărituri (Biblioteca muzicală română)

7. Muzică la Castelul Peleş

1. 3 fotografii: George Enescu (la pian), Regina Elisabeta (în picioare, lângă pian) şi doamnele de onoare
2. Trio (George Enescu – vioară, Dimitrie Dinicu – violoncel, Elize Băicoianu  pian) şi Regina  Elisabeta (în picioare, lângă pian- Castelul Peleş
3. Interviu cu George Enescu ( Flacăra, 8 septembrie 1912 - fragment)

8. Lucrări omagiale „pour l’anniversaire...”

1. Fotografie cuplul regal (Regele Carol I şi Regina Elisabeta)
2. Aubade – trio de coarde şi Aubade – cvartet de coarde (1902) dedicate aniversării a 30 de ani de căsătorie a cuplului regal  ( pagini de manuscris şi copertă partitură Enoch )
3. Sérénade lointaine pentru pian vioară şi violoncel (1903)
4. Cvartetul „Carmen Sylva”  la Peleş (fotografie)

9. George Enescu, violonist al Curţii Regale

1. 2 diplome:
   - George Enescu, violonist al Curţii Regale acordată de Regele Carol I  ( 10 decembrie 1902)
   - "Drept recunoştinţă...” acordată de Regina Elisabeta (3 aprilie 1907)
2. 2 fotografii :
   - George Enescu cântând la vioară
   - George Enescu acompaniat la pian de Carmen Sylva

10. 1906 – 40 de ani de domnie a Regelui Carol I

1. Regele Carol I şi Regina Elisabeta (fotografie)
2. Decoraţii acordate lui George Enescu :  Medalia Jubiliară Carol I (1 ianuarie 1906) şi Steaua României în grad de cavaler (12 ianuarie 1906)
3. George Enescu : „Hymn Jubilar” dedicat evenimentului  (pagini de manuscris)
4. Extras de presă despre aniversare (Cronica, 10 iunie 1906)

11. Regina Elisabeta, susţinătoare a vieţii muzicale româneşti

1. Interviuri cu George Enescu (Steagul, 3 decembrie 1914; Curentul, 11 iunie 1938; Femeia şi căminul, 6 mai 1945)
2. 2 fotografii: - Carmen Sylva şi doamnele de onoare
                       - Orga de la Ateneul Român

12. Regina Elisabeta – Carmen Sylva

1. Volume de scrieri (coperţi) şi dedicaţii pentru Enescu
2. Fotografie  Carmen Sylva

13. In memoriam Carmen Sylva

1. George Enescu : Amintiri despre Carmen Sylva ( Revista Fundaţiilor Regale, 1 decembrie 1943)
2. Andante  din Trio în Mi bemol major de Franz Schubert – lucrare ce s-a cântat la funeraliile Reginei Elisabeta (copertă partitură şi pagină de manuscris a orchestraţiei de George Enescu, semnată şi datată 19.2/3.3 1916)

14. Regina Maria despre George Enescu

1. Fotografie Regina Maria cu dedicaţie către George Enescu (Sinaia, 1908)
2. George Enescu de M. S. Regina Maria. În: Curentul, 14 octombrie1931
3. Fotografie George Enescu

15. Regina Maria şi Maria Cantacuzino-Enescu (Maruca)

1. Regina Maria către Maruca – pagini de corespondenţă (1938)
2. Fotografii: Regina Maria, Maria Cantacuzino-Enescu

16. George Enescu în paginile de jurnal ale Reginei Maria

1. Coperţi şi fragmente din :
   - The story of my life . Marie – Queen of Roumania ( Charles Scribner’s Sons, New York, 1934)
   – Însemnări zilnice. Maria Regina României  (Editura Albatros, Bucureşti, 2005)
2. Fotografii Regina Maria

17. George Enescu decorat de Regele Ferdinand

1. Decoraţii – Coroana României în grad de Comandor (20 ianuarie 1915) şi  Steaua României în grad de Comandor ( 2 iulie 1921)
2. Fotografii:
   -  Regele Ferdinand
   -  George Enescu
3. Stema Regatului României

18. George Enescu la 50 de ani decorat de Regele Carol al II-lea

1. Decoraţii: Coroana României în grad de Mare Cruce şi Meritul Cultural – Cavaler cl. I (1931)
2. Tudor Arghezi : Regele şi vioara ( Bilete de papagal, 1937)
3. Fotografii : Regele Carol al II-lea, George Enescu, Ateneul Român

19. George Enescu decorat de Regele Carol al II-lea

1. Decoraţia  Steaua României – clasa I (22 noiembrie 1937)
2. Nicolae Iorga: Sărbătorirea lui G.Enescu şi Cordonul lui Enescu ( Neamul Românesc, 30 noiembrie şi 1 decembrie 1931)
3. George Enescu către Regele Carol al II-lea ( scrisoare, 1931)

20. George Enescu decorat de Regele Mihai

1. Decoraţii – Steaua României în grad de Mare Cruce ( 4 noiembrie 1941) şi Meritul Cultural în grad de Comandor (1 februarie 1943)
2. M.S. Regele decorează pe maestrul George Enescu ( Curentul, 2 noiembrie 1941
3. Fotografii: -  Regele Mihai
                      - George Enescu