Expoziția "Muzica de cameră a lui George Enescu. Lucrări fără număr de opus." la UNMB

1. Lucrări pentru pian solo I: Baladă în si bemol major pentru pian (1894); Introduzione pentru pian (1894); Preludiu și Scherzo pentru pian (1896)

- Manuscrise: Baladă în si bemol major pentru pian, Introduzione pentru pian, prima pagină a Preludiului și prima pagină a Scherzo-ului (împreună cu datarea și semnătura autorului)
- Coperta patiturii Scherzo pentru pian, București, Biblioteca musicală română, 1, 1898, nr 9, 23
- Copertă CD Hänsler Classic: George Enescu. Complete works for piano solo în interpretarea pianistei Raluca Știrbăț
- Fotografie: Horă în fața casei din Cracalia

„Dintre lucrările pe care nu le cunoaștem însă decât din datele documentare cu privire la viața micului Enescu, se cuvine să amintim cele două Uverturi de concert pe care le-a compus la Cracalia în 1892, o Introduzione pentru pian, datată Cracalia la 12/24 decembrie 1894 (deci chiar în preziua plecării la Paris), sau – tot din 1894 – o Baladă pentru pian, în si bemol major, pe care a dedicat-o profesorului Josef Hommer.” (George Enescu – Monografie de Mircea Voicana, Clemansa Firca, Alfred Hoffman, Elena Zottoviceanu, pag. 107)
În cartea sa George Enescu. Viața și muzica istoricul, filozoful și jurnalistul britanic Noel Malcolm spunea despre lucrarea Baladă în si bemol major pentru pian: „O trăsătură persistentă, semn al slăbiciunii tânărului Enescu pentru sonoritatea pianului, este aplombul frazelor melodice în octave de la mâna dreaptă. O Ballade din 1894, dedicată lui Hommer, suferã foarte tare din această cauză. Dar uneori rămâi uimit de siguranţa şi chiar de îndrăzneala cu care tânărul şi-a dat frâu liber sentimentului dramatic, aşa cum se vede în aceste măsuri de început ale unei sonate neterminate.”

Albumul „George Enescu – Integrala creației pentru pian solo” în interpretarea pianistei Raluca Știrbăț a fost desemnat Discul anului 2015 în România în cadrul campaniei „Votează discul de muzică clasică al anului 2015”, organizată de Radio România Muzical, iar postul Radio Klassik din Viena a desemnat această înregistrare „CD-ul săptămânii 13-19 februarie 2016”.

2. Lucrări pentru pian solo II: Nocturna în re bemol major pentru pian (1907); Pièce pour piano sur le nom de Fauré (1922)

- Fotografii: Maria Cantacuzino, George Enescu, Gabriel Fauré (fragment decupat dintr-o tipăritură, ce conține semnătura și melograma numelui compozitorului – transpunerea în note muzicale: fa – la – sol – re – mi*)
- Manuscrise: Nocturna în re bemol major pentru pian (cu dedicația pentru Maria Cantacuzino), Pièce pour piano sur le nom de Fauré 
- Coperta partiturii Homage musical à Gabriel Fauré. Sept pièces de piano par Louis Aubert, Georges Enesco, Charles Koechlin, Paul Ladmirault, Maurice Ravel, Roger-Ducasse, Florent Schmitt (supliment muzical al publicației Revue musicale, octombrie 1922)
- Copertă CD Avie Records: George Enescu. Piano Music vol. 2 în interpretarea pianistei Luiza Borac
- Copertă CD Naxos: George Enescu. Complete works for solo piano (2 și 3)– Josu de Solaun, Winner of the George Enescu International Piano Competition 2014

*Corespondentul muzical al literei U este nota sol, iar cel al literei R este re, după regula continuării alfabetului astfel: G=sol, H=la, I=si, J=do, etc.  

Nocturna în re bemol major pentru pian, dedicată Mariei Cantacuzino (în original „Hommage à la Princesse Marie Cantacuzéne”; dedicație schiță: „Nocturne à Isis”) a fost compusă în 1907. „Nocturne à Isis”: „De ce Isis? Nedumeririle în fața evocării zeiței egiptene a lunii se risipesc după ce aflăm, din corespondența publicată că, încă din 1907, Isis era numele cu care marele muzician o mângâia pe aleasa inimii sale, Maris Rosetti-Tescanu, căsătorită atunci cu principele Mihai Cantacuzino, fiul Nababului.” (Pascal Bentoiu, Breviar enescian, Editura Universității Naționale de Muzică București, 2005, p. 78)

Lui Gabriel Fauré (1845-1924, compozitor și profesorul de compoziție al lui George Enescu la Paris), i-a dedicat două lucrări: Piesă pentru pian (1922, fără număr de opus) și Cvartetul nr. 2 pentru pian, vioară, violă și violoncel în re minor, op, 30, aceasta din urmă fiind compusă la douăzeci de ani după moartea compozitorului francez.
Publicată în Hommage musical à Gabriel Fauré. Sept pièces de piano sur le nom de Fauré, supliment la Revue musicale, Paris, octombrie 1922, piesa pentru pian este realizată pe baza notelor muzicale rezultate din numele compozitorului Fauré (fa, la, sol, re, mi). Cu aceeași ocazie, și alți foști elevi ai profesorului francez au realizat lucrări miniaturale pentru pian și pentru vioară, pornind de la aceste cinci note muzicale: Maurice Ravel, Louis Aubert, Florent Schmitt, Charles Koechlin, Paul Ladmirault și Jean Roger-Ducasse (toți colegi ai lui George Enescu la Conservatorul din Paris).
„Ideea lui Enescu a fost să înlănțuie acest motiv obligat – de douăsprezece ori la rând, însă ascunzând aceasta sub niște văluri armonice mereu schimbătoare, lucru ce face imposibilă detectarea ca atare a motivului.” (Pascal Bentoiu, Breviar enescian, Editura Universității Naționale de Muzică București, 2005, p. 81)

Pianistei Luiza Borac i-a fost acordat în aprilie 2007 în Marea Britanie așa numitul Oscar al CD-urilor pentru înregistrarea integralei lucrărilor pentru pian de George Enescu. Acest dublu CD care cuprinde integrala lucrărilor pentru pian de George Enescu a fost selecționat din 1500 de înregistrări concurente atât de către un juriu de specialitate alcătuit din lumea critică internațională cât și de peste 40000 voturi ale publicului.

3. Reconstituiri: George Enescu în viziunea lui Sherban Lupu. Lucrări pentru vioară solo și vioară pian: Airs dans le genre roumain (pentru vioară sau vioară și pian. 1926); Sarabandă pentru vioară solo (1912-1915); Légende pentru vioară și pian (1890-1891); Impressions en style roumain pentru vioară și pian (1919-1920)

- Fotografie: George Enescu
- Manuscrise (schițe): Airs dans le genre roumain (pentru vioară sau vioară și pian), Sarabandă pentru vioară solo, Légende pentru vioară și pian, Impressions en style roumain pentru vioară și pian 
- Coperțile partiturilor George Enescu II (Vioară solo), Editura Institutului Cultural Român, 2005, și George Enescu VII (vioară și pian), Editura Institutului Cultural Român, 2014, Ediții realizate de Sherban Lupu 
- Copertă CD Editura Casa Radio: Sherban Lupu – Unknown Enescu, Colecția Lada de zestre, 2011. Printre lucrările enesciene interpretate se regăsesc: Airs dans le genre roumain, Sarabandă pentru vioară solo, Légende pentru vioară și pian

Violonistul Sherban Lupu a contribuit la popularizarea creației de cameră a lui George Enescu prin interpretări valoroase ale unor lucrări importante aparținînd marelui compozitor român, dar și prin transcrierea și aranjamentul unor compoziții enesciene neterminate sau aflate doar în stadiu de schițe. Aceste transcrieri și aranjamente muzicale sunt adunate în cele 8 volume de partituri dedicate lui George Enescu, publicate de Institutul Cultural Român și Muzeul Național „George Enescu” între anii 2005 și 2014.

Grupate sub titlul Unknown Enescu, violonistul Sherban Lupu a reconstituit, publicat și înregistrat câteva lucrări enesciene niciodată incluse în lista oficială a creațiilor sale. Unele dintre aceste lucrări au fost considerate exerciții de scriitură componistică, altele au meritul de a pregăti compoziții de maturitate. Piesele cuprinse în dublul album Unknown Enescu, publicat la Editura Casa Radio în 2011, acoperă aproape întreaga perioadă creatoare a muzicianului. 

„Cele trei Arii în gen românesc care preced imediat, în caietul de schițe al compozitorului, aproape indistincta Symphonie Roumaine constau în monodii destinate viorii; sunt notate în cea mai mare parte pe portativ unic, aparițiile sporadice ale unor sisteme de 2 portative indicând posibila proiectare a ariilor pentru duo vioară-pian. Schițele monodiilor nr. I (Moderato) și nr. II (fără indicație de tempo) sunt relativ inteligibile, nu însă și schița celei de a treia (în mișcare Allegro). Aria a doua, singura încheiată, este un enunț melodic doinit (comportând, prin urmare, o mișcare lentă)... Airs dans le genre roumain nu au fost gândite, probabil, ca piese de sine stătătoare ci ca un eventual material tematic pentru o lucrare mai amplă, pentru vioară și pian sau chiar pentru vioară și orchestră.” (Clemansa L. Firca – Enescu. Relevanța secundarului, p. 18-19)

4. Lucrări pentru vioară și pian dedicate Evei Rolland: Baladă pentru vioară și pian (1895); Sonată pentru vioară și pian în la minor (1895); Tarantela pentru vioară și pian (1895)

- Fotografie: Eva Rolland, cu dedicație pentru George Enescu
- Manuscrise: Sonată pentru vioară și pian în la minor, Tarantela pentru vioară și pian
- Prima pagină a tipăriturii Balada pentru vioară și pian, publicată în George Enescu I (vioară și pian), Editura Institutului Cultural Român, 2005
- Copertă CD Hänssler Classic: George Enescu. Complete works for violin & piano (Remus Azoiței, vioară și Eduard Stan, pian)
- Copertă CD Naxos: George Enescu. Complete Works for Violin and Piano 2 (Axel Strauss, vioară și Ilya Poletaev, pian)
- Carte poștală a Evei Rolland pentru Enescu, 11 septembrie 1896
Afiș/ Program 11 iunie 1897, Petite Salle Pleyel, Paris: Concert dat de violonista Eva Rolland în care se interpretează în primă audiție lucrări de George Enescu

„Printre compozițiile de tinerețe de la Paris se numără mai multe lucrări pentru vioară, toate scrise în 1895 și dedicate Evei Rolland, o violonistă talentată care era fiica proprietăresei lui [Enescu]. Printre ele este o sonată pentru vioară, scrisă într-un stil vienez destul de greoi, dar cu trăsături enesciene foarte marcate, cum ar fi expunerea captivantă de la început cu pianul în octave dedesubtul viorii.” (Noel Malcolm, George Enescu. Viața și muzica)

5. Creații didactice I – Lucrări miniaturale pentru concursurile Conservatorului din Paris (1):  Allegro de concert pentru harpă cromatică solo (1904); Cantabile și Presto pentru flaut și pian (1904)

- Fotografii: Gustave Lyon (cel căruia i-a dedicat Enescu lucrarea Allegro de concert pentru harpă cromatică); Paul Taffanel (considerat întemeietorul Școlii franceze de flaut în cadrul Conservatorului din Paris, cel căruia i-a dedicat Enescu lucrarea Cantabile și Presto pentru flaut și pian)
- Manuscrise: Allegro de concert pentru harpă cromatică (schiță), Cantabile și Presto pentru flaut și pian (prima pagină)
- Coperta partiturii  Allegro de concert pentru harpă cromatică, Editura Enoch & Cie, Paris, 1904
- Coperta partiturii Georges Enesco: Musique pour piano. Musique instrumentale. Musique de chambre, Editura Enoch & Cie, Paris
- Coperta partiturii Cantabile și Presto pentru flaut și pian și prima pagină: Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1956
- Copertă CD Chandos Records: Flute Fantaisie. Virtuoso French Flute Repertoire (Susan Milan, flaut și Ian Brown, pian)

George Enescu a compus patru lucrări miniatural destinate a constitui piese obligatorii la concursurile Conservatorului din Paris: Cantabile și Presto pentru flaut și pian și Allegro de concert pentru harpă cromatică solo (în 1904), Concertstück pentru violă și pian și Legenda pentru trompetă și pian (în 1906).

Compusă în 1904, lucrarea Allegro de concert pentru harpă cromatică a fost dedicatăinventatorului de instrumente muzicale Gustave Lyon (1857-1936). Specialist în acustică, Gustave Lyon a fost proprietar al firmei producătoare de instrumente muzicale Pleyel și cel care a proiectat în 1927 acustica sălii de concerte Pleyel din Paris.

6. Creații didactice II – Lucrări miniaturale pentru concursurile Conservatorului din Paris (2): Concertstück pentru violă și pian (1906); Legendă pentru trompetă și pian (1906)

- Fotografii: violistul Théophile Laforge (cel căruia Enescu i-a dedicat lucrarea  Concertstück pentru violă și pian), trompetistul Merri Franquin, cel căruia Enescu i-a dedicat lucrarea Legendă pentru trompetă și pian)
- Manuscrise: Concertstück pentru violă și pian, Legendă pentru trompetă și pian
Coperta partiturii Concertstück, Editura Enoch & Cie, Paris, 1906, cu semnătura olografă a autorului
- Coperta partiturii Légende, Editura Enoch & Cie, Paris, 1906
- Articol de presă: Musical Courier, New York, 03.08.1910 (Documente din Arhiva MNGE – Articole de presă despre George Enescu, vol II, pag. 140)
- Copertă disc Electrecord: Legendă pentru tropmetă si pian de George Enescu în interpretarea trompetistului Iancu Văduva și a pianistului Nicolae Licareț
- Copertă CD Bridge Records: Viola Sonatas (Barbara Westphal, violă și Jeffrey Swann, pian)
- Copertă CD Indésens Records: Frédéric Mellard – Trumpet in chamber music

Pascal Bentoiu despre Concertstück (în Breviar enescian, Editura Universității Naționale de Muzică București, 2005, p. 29): „Rigoarea și echilibrul formei, noblețea inspirației melodice, rermitatea ritmică, bogăția armonică, toate contribuie la afirmarea unei superbe compoziții, care nu are nevoie de nici un fel de scuze spre a-și justifica existența.”

Pascal Bentoiu despre Legendă (în Breviar enescian, Editura Universității Naționale de Muzică București, 2005, p. 30): „Terminată în decembrie 1906, Legenda oferă o muzică foarte personală, deci foarte enesciană, ferm caracterizată melodic și complexă armonicește. Alternează pasajele lente, de nuanță elegiacă, și cele rapide, solicitând intens abilitățile instrumentistului, și demonstrând perfecta cunoaștere a posibilităților tehnice specifice.”

7. Creații didactice III: Trei piese de „descifrare” pentru concursurile Conservatorului din Paris: Morceau de déchiffrage pour cor simple en fa avec accompagnement de piano (1908);  Morceau de déchiffrage pour clarinette en si b avec accompagnement de piano (1909); Morceau de déchiffrage pour Violon et piano (Andantino malinconico) (1951)

- Fotografie: cladirea care a adăpostit până în 1911 Conservatorului de Muzică din Paris
- Manuscrise:  Morceau de déchiffrage pour cor simple en fa avec accompagnement de piano,  Morceau de déchiffrage pour clarinette en si b avec accompagnement de piano, Morceau de déchiffrage pour Violon et piano (Andantino malinconico)
- Coperta partiturii George Enescu I (vioară și pian), Editura Institutului Cultural Român, 2005
- Copertă CD Sony Music: Romanian Journey. Works for violin and piano (Vlad Stănculeasa, vioară și Thomas Hoppe, pian)

Morceau de déchiffrage pour Violon et piano/ Piesă de descifrare pentru vioară și pian a fost publicată sub titlul Andantino malinconico, în George Enescu. I. Vioară și pian / Violon et piano / Violin and piano, ediție de Sherban Lupu, prefață de Ilinca Dumitrescu, București, Institutul Cultural Român, Muzeul Național „George Enescu”, 2005, pp. 1-4

8. Lucrări dedicate Casei Regale: Aubade pentru cvartet de coarde (1902); Aubade pentru vioară, violă și violoncel (1899); Sérénade lontaine pentru pian, vioară și violoncel (1903)

- Fotografii: Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva) și George Enecu, Regele Carol I; Cvartetul „Carmen Sylva” (de la stânga la dreapta): George Enescu, D. Dinicu, E. Loebel, G. A. Dinicu
- Manuscrise: Aubade pentru cvartet de coarde (prima pagină și dedicația de pe ultima pagină), Sérénade lontaine pentru pian, vioară și violoncel (cu dedicația)
- Coperta partiturii Aubade pentru vioară, violă și violoncel: Editura Enoch(1903) cu semnătura olografă a autorului
- Prima pagină a tipăriturii Aubade pentru vioară, violă și violoncel, publicată în George Enescu IV (Muzică de cameră), Editura Institutului Cultural Român, 2005
- Copertă CD Stone Records: Destination Paris: Lendvai Strings Trio (Nadia Wijzenbeek, vioară; Ylvali Zilliacus, violă; Marie Macleod, violoncel) interpretează Aubade în do major de George Enescu
- Copertă CD Marquis Classics: Impressions. Music of Georges Enesco: Orfeo Duo (Vita Wallace, vioară și Ishmael Wallace, pian) interpretează  Aubade pentru vioară și pian
- Copertă CD Genuin Classics: Lucrări de George Enescu și Gabriel Fauré în interpretarea Trio-ului Enescu: Alina Armonas-Tambrea (vioară), Edvardas Armonas (violoncel) și Gabriele Gylyte (pian)

Enescu a intitulat „Aubade” două lucrări diferite, ambele cu caracter omagial, închinate aniversării datei de căsătorie (15 noiembrie 1869) a suveranilor României, Carol I și Elisabeta. Imnul Regatului României este inserat emblematic în ambele lucrări Aubade. Pentru prima piesă, scrisă în 1899 pentru trio de coarde, compozitorul a realizat și o versiune pentru vioară și pian, ambele publicate la editura Enoch în 1903. A doua lucrare intitulată „Aubade”, compusă în 1902 pentru cvartet de coarde, a fost publicată de către Muzeul Național „George Enescu” în 2012 în volumul Trei piese camerale, Editura Muzicală, 2012. De asemenea, Enescu a realizat și o transcripție pentru pian la patru mâini a lucrării Aubade pentru trio de coarde, și aceasta publicată tot la Editura Ehoch în 1903.

9. Cântece pe versuri de Carmen Sylva (I)

- Fotografie: Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva)
- Coperți tipărituri, Biblioteca muzicală română, 2 (1899): Zaghaft (1898), Armes Mägdlein (1898), Der Schmetterlingskuss (1898), Mittagläuten (1900)

Aflându-se printre invitații permanenți ai Casei Regale a României la Castelul Peleș din Sinaia, George Enescu a compus lieduri pe versurile reginei Elisabeta. De asemenea, a facut parte alături de D. Dinicu, E. Loebel, G. A. Dinicu din Cvartetul „Carmen Sylva”, formație camerală ce poartă numele Reginei Elisabeta a României.

„Format de firea extrem de sensibilă a mamei sale, Enescu a răspuns imediat la extravaganţele afective ale reginei. El îi spunea „cealaltă“ mamă a lui, iar ea i-a dedicat o carte „dragului“ ei „fiu spiritual“. I-a permis să folosească permanent un birou într-un colţ liniştit al castelului Peleş din staţiunea montană Sinaia. Când Enescu a împlinit 17 ani, regina i-a dat un exemplar aproape complet din ediţia Bach-Gesellschaft a operelor lui Bach şi pe cele mai multe dintre acestea muzicianul le-a memorat în cursul vieţii. Protecţia regală a dat roade muzicale într-o serie de cântece pe versuri scrise de regină, pe care Enescu le‑a compus în special în cursul anului 1898. Unele dintre cântecele acestea sunt intenţionat concepute ca nişte exerciţii fermecătoare într-un limbaj arhaic.” (Noel Malcolm: George Enescu. Viața și muzica, Editura Humanitas)

10. Trio în sol minor pentru pian, vioară și violoncel (1897) și Trio în la minor pentru pian, vioară și violoncel (1916)

- Fotografii: trio George Enescu (vioară), Louis Fournier (violoncel), Alfredo Casella (pian); compozitorul Pascal Bentoiu
- Coperta și prima pagină a tipăriturii Trio în sol minor pentru pian, vioară și violoncel (1897), publicată laEditura Muzicală, 2016
- Coperta și prima pagină a tipăriturii Trio în la minor, publicată la Editura Muzicală, în transcrierea și editarea lui Pascal Bentoiu (1997)
- Copertă CD Genuin Classics: First Piano Trios by George Enescu and Anton Arensky în interpretarea Trio-ului Enescu: Alina Armonas-Tambrea (vioară), Edvardas Armonas (violoncel) și Gabriele Gylyte (pian)
- Copertă CD Outhere Music (Zig-Zag Territoires): Trio în sol minor și Trio în la minor de Enescu în interpretarea Trio-ului Brâncuși: Saténik Khourdoïan (vioară), Laura Buruiană (violoncel), Mara Dobresco (pian)
- Copertă CD Chandos Digital: violonistul Remus Azoiței și Schubert Ensemble interpretează lucrări de Enescu

„Schița Trio-ului cu pian în la minor a făcut obiectul unor transcrieri ai căror autori sunt Hilda Jerea (în 1967) și Pascal Bentoiu (în 1997). Meritul fidelității față de manuscrisul enescian revine indubitabil transcrierii realizate de P. Bentoiu.” (C. L. Firca, în Noul catalog tematic al creației lui George Enescu, vol. I – Muzica de cameră)

Pascal Bentoiu despre Trio în la minor (în Breviar enescian, Editura Universității Naționale de Muzică București, 2005, p. 55): „Muzica, în general de mare luminozitate, va vorbi – cred de la sine. Farmecul ei rezultă din eleganța melodică, din bogăția armonică și ritmică, din noblețea constantă a expresiei, agrementată ici și colo cu o nuanță de umor, totodată capricios și discret.”

„Dacă autorul acestei muzici a realizat un record de viteză în cele 7 zile petrecute la sanatoriu, nu mă pot în nici un caz lăuda la rândul meu cu așa ceva. Mi-au trebuit aproape 7 luni ca să descifrez fără greș – sper – semnele așternute în graba condeiului enescian. Am încercat de asemenea să suplinesc lipsa nuanțelor, a indicațiilor de expresie, a legato-urilor la coarde, și așa mai departe. A fost deci o migăloasă operă de descifrare, precizare și editare a textului original. Nu am scos și nu am adăugat nimic, în tot ce privește înălțimile (deci și armoniile), ritmurile și registrația. Toate aceste elemente fundamentale provin direct din pana compozitorului.”(Pascal Bentoiu, Breviar enescian, Editura Universității Naționale de Muzică București, 2005, p. 54)