„Oedipe se situează la nivelul celor mai înalte culmi ale artei lirice” afirma compozitorul Arthur Honegger despre capodopera enesciană în Le Figaro littéraire, imediat după dispariţia muzicianului român.
Compozitori şi critici muzicali au rezonat cu opusul enescian încă de la premiera absolută, considerând-o ”lucrare puternică, genial concepută şi realizată” (Florent Schmitt), ”magnifică” (René Dumesnil), ”capodoperă clasică” (Henry Prunières), sau ”partitură încărcată de muzică şi tulburătoare prin emoţia pe care o conţine” (Émile Vuillermoz).
Rezultat al unui îndelung proces creator, care a început în 1910, de când datează prima schiţă, şi s-a încheiat în 1931, monumentala creaţie dramatică şi muzicală este, fără îndoială, o capodoperă a secolului XX.
„Simfonică...este titlul pe care îl revendic pentru această operă a vieţii mele, în care mi-am pus toată inima”, sunt înseşi aprecierile maestrului. Dedicată Mariei Rosetti Tescanu, soţia sa de mai târziu, opera se bazează pe libretul semnat de Edmond Fleg şi inspirat din tragediile tebane ale lui Sofocle, Oedip la Colonos şi Oedip rege. Premiera a avut loc la 13 martie 1936, la Opera Mare din Paris, cu André Pernet în rolul titular, dirijor Philippe Gaubert. Premiera românească datează din 1958, când în rolul lui Oedipe a evoluat David Ohanesian, în regia lui Jean Rânzescu şi sub bagheta lui Constantin Silvestri.
Expoziţia de faţă conturează destinul lui Oedipe, de la prima schiţă, la partitura finită și tipărită. Totodată, prezintă o selecție a diverselor versiuni interpretative românești și străine, de la prima montare, până în prezent.
Eveniment organizat cadrul programului dedicat Zilei Naționale a României.