De ziua copilului la București MALL Vitan

Expoziția Muzeului Național ”George Enescu” - George Enescu promotor al copiilor minune ai muzicii

Una din calitățile fundamentale ale omului-singular George Enescu, remarcată de aproape toți discipolii și colaboratorii săi apropiați, dar mai ales de cercetători, a fost generozitatea. Această calitate l-a determinat să instituie premiul național de compoziție ce-i poartă numele, singura distincție și răsplată materială pentru creatorii autohtoni din țara noastră între anii 1912-1946.

Modestia proverbială a lui George Enescu a ascuns multă vreme o latură încă demnă de adăugat la statura umană excepțională a acestui mare muzician: dragostea față de micii artiști, mai ales față de copiii-minune, aceste speranțe ale muzicii autohtone. A-i descoperi pe Socrate Barozzi, Mircea Bârsan și Vasile Filip la Iași, pe Mîndru Katz la Buzău, pe Valentin Gheorghiu la Galați, pe Mihai Constantinescu la Chișinău, de exemplu, și a-i aduce la București (pe unii cu întreaga familie!) pentru studii profesionale superioare, constituie o performanță greu de imaginat în urmă cu peste 80 de ani în România, țară puternic dominată de concepții sociale conservatoare, tradiționale. Argumentul decisiv al maestrului de a convinge părinții copiilor-minune să-și lase odraslele talentate să-și urmeze destinul artistic, poposind în marile centre muzicale pentru studii superioare, pornea din propriul exemplu: întâlnirea cu Eduard Caudella.

Lecția profesorului Caudella l-a marcat profund pe viitorul profesor George Enescu, dar mai ales pe omul Enescu, chemat să descopere, să instruiască și să-i promoveze pe copiii-minune pe care îi va întâlni în cariera sa de pedagog al artei sunetelor. Când micul Yehudi Menuhin a traversat oceanul spre a studia vioara cu dascălul român la Paris și apoi la Sinaia, George Enescu, amintindu-și de influența pe care a avut-o asupra sa întâlnirea cu Eduard Caudella, a acceptat să-i fie îndrumător. Dinu Lipatti, Aurelia Cionca, Lola Bobescu, Radu Mihail sunt numai câțiva dintre cei care datorează maestrului Enescu împlinirea destinului lor muzical. Scrisorile de recomandare ale tinerilor interpreți către profesori renumiți de la Paris și Viena (fără a mai pune la socoteală epistolele către Florica Musicescu, Mihail Jora, Cecilia Nitzulescu-Lupu, Vasile Filip) au devenit peste timp veritabile documente, transmise din generație în generație.

Casa maestrului, din spatele Palatului Cantacuzino de pe Calea Victoriei, a fost permanent deschisă copiilor-minune. Rând pe rând, cântăreața Rodica Bujor, pianista Maria Fotino, compozitorul Aurel Stroe, violonistul Mihai Constantinescu sau dirijorul Constantin Silvestri au avut prilejul să asiste la repetițiile maestrului, la diferite recitaluri instrumentale sau întâlniri între muzicieni.

Prin expoziția de față, Muzeul Național George Enescu își propune să dezvăluie într-o manieră inedită implicarea muzicianului în descoperirea și susținerea unora dintre copiii-minune ai artei sunetelor.

Expoziție realizată de:
dr. Adina Sibianu, muzeograf