Expoziția "George Enescu în vremea Marelui Război (1914-1918)" la Ateneul Român din București

Expoziția prezintă activitatea muzicală susținută de George Enescu în perioada 1914-1918, prin prisma documentelor din arhiva instituției: fotografii, afișe, programe de concert, manuscrise, articole de presă, pagini de corespondență etc.

În august 1914, în Franța, Marele Război începuse, iar George Enescu era în plină activitate concertistică. Obținuse un permis de ședere și unul de liberă circulație, astfel că, în 1914, a concertat împreună cu artiști celebri pe mari scene ale Europei. În septembrie s-a întors în România, unde a rămas până la sfârșitul războiului.

În această perioadă dramatică, muzicianul a susținut recitaluri și concerte ca violonist, dirijor, pianist, a compus și a prezentat opusuri proprii în primă audiție, angajându-se necontenit în activități de binefacere.

În mijlocul bătăliilor sângeroase și al evenimentelor tragice, George Enescu împreună cu artiști români a încearcat să aline suferințele soldaților, orfanilor și văduvelor de război, cântând nu doar în sălile obișnuite, ci și în locuri inedite, pe front sau în spitalele pentru răniți.

A fondat Orchestra Simfonică din Iași în anul 1918, dirijând-o în nenumărate concerte ale căror venituri le-a donat orfanilor de război și Crucii Roșii din România.

Pentru impresionanta sa activitate muzicală din acea perioadă, Casa Regală reprezentată de Regele Ferdinand I și Regina Maria l-a decorat cu Ordinul Coroana României în grad de Comandor.

Armele sale: „pana, vioara și bagheta” l-au slujit pe întreg parcursul Primului Război Mondial, punându-le mereu în slujba celorlalți. Neobosit, la finalul unei conflagrații ce a secătuit România și omenirea de puteri, G. Enescu conchidea: „din 1918 scot din nou din cutie vioara, și cum se termină războiul, o iau din nou la drum”...