Parcurgem datele biografiei lui Dinu Lipatti, ascultăm înregistrările sau muzica sa şi realizăm că el reprezintă un model de om şi de artist, din acelea care apar foarte rar pe lume.
Copil născut cu daruri muzicale ieşite din comun, s-a dezvoltat rapid, dobândind o maturitate neobişnuită, o profunzime şi o virtuozitate ce aveau să-l plaseze printre cei mai mari pianişti ai secolului XX. A avut parte de îndrumările unor pedagogi de seamă, români şi străini, s-a bucurat de prietenia şi aprecierile elogioase ale unor personalităţi de elită ale vieţii muzicale internaţionale.
Lipatti şi-a format o viziune modernă asupra artei interpretative, stabilind un echilibru desăvârşit între rigoare şi libertate, între luciditate şi inspiraţie, totul bazat pe respectul faţă de textul muzical. Cu deosebită premoniţie, Walter Legge, managerul marii case de discuri „Columbia”, l-a convins, în ultima perioadă a vieţii, să înregistreze lucrările sale preferate de Bach, Scarlatti, Mozart, Chopin, Schubert, Liszt, Ravel. Aceste înregistrări au rămas versiuni „de referinţă”, stârnind şi astăzi o fascinaţie la fel de vie. Din păcate, sunt relativ puţine faţă de repertoriul foarte întins abordat de-a lungul vieţii; aceasta deoarece autoexigenţa pianistului era extremă. Nu–şi permitea să interpreteze nicio lucrare în public, sau s-o fixeze pe disc, decât după îndelungi studii, însumând uneori ani întregi, şi numai atunci când simţea că a pătruns cu adevărat sensurile muzicii şi a găsit exact mijloacele de a le reda.
Cea de a doua mare pasiune a sa, compoziţia, i-a adus trei distincţii la Concursul „George Enescu”, dovadă că lucrările create de el au marcat contribuţii însemnate în muzica românească, pe drumul găsirii soluţiilor originale.
Numit profesor la clasa de virtuozitate a Conservatorului din Geneva, Lipatti a încercat să transmită şi discipolilor lui înaltele principii morale şi artistice care-l călăuzeau. Preluându-i învăţăturile muzicale, admirându-i totodată demnitatea în faţa suferinţei, nobleţea şi dârzenia în lupta cu boala, elevii lui Lipatti au mărturisit că privilegiul de a-l fi cunoscut le-a marcat definitiv existenţa.
Personalitatea muzicianului român a stârnit admiraţii de o viaţă şi adevărate pasiuni şi în rândul melomanilor. Doar două exemple: Dr. Mark Gertsch din Berna, Elveţia, care deţine un mic muzeu cu obiecte care i-au aparţinut marelui artist, apoi canadianul Mark Ainley, care a descoperit mai multe înregistrări inedite ale lui Lipatti şi le-a editat, împreună cu Werner Unger, la firma „Archiphon”, căutând în continuare posibile imprimări pierdute.
Menţionăm şi Fundaţia „Dinu Lipatti – Dubois Ferrière” (este vorba despre doctorul care l-a îngrijit), înfiinţată la scurt timp după moartea muzicianului, care organizează din doi în doi ani concerte la Victoria Hall din Geneva, strângând fonduri necesare pentru salvarea bolnavilor de leucemie.
Nu întâmplător, Lipatti a fost considerat un „fiu spiritual” al marelui Enescu; legătura dintre ei s-a cimentat treptat, prin colaborări exemplare, prin preţuire şi afecţiune reciproce. Amândoi au devenit simboluri ale artei româneşti, căci, aşa cum spunea Mihail Jora în 1967, la aniversarea a 50 de ani de la naşterea lui Lipatti, „...o fericită coincidenţă a făcut ca pe pământul acestei ţări să se nască, la o depărtare de 36 de ani, doi mari artişti din medii diferite, având însuşiri identice: aceeaşi modestie, aceeaşi putere de muncă, acelaşi avânt creator, aceeaşi imensă dragoste pentru arta pe care o slujeau cu sfinţenie. Să cinstim aşadar memoria lui George Enescu şi a lui Dinu Lipatti!”.
Olga Grigorescu
- Fotografie Dinu Lipatti pe malul lacului Herăstrău
- Crezul său artistic
- Fotografii:
- Familia Lipatti (tatăl - Theodor, mama – Anna, Dinu şi fratele mai mic, Valentin)
- Casa familiei din Bucureşti (Bd. Lascăr Catargiu, nr. 12)
- Dinu primind odată cu botezul religios şi botezul artei de la naşul său, George Enescu (12 iunie 1921)
- „Tenacity” – la cinci ani
- Prima apariţie în public (program şi articol de presă concert de binefacere în sala hotelului Movila din Techirghiol, 22 iulie 1922, în care micul Dinu a interpretat câteva compoziţii proprii)
- Manuscrise ale unor piese compuse în anii copilărie
- Fotografii:
- Compozitorul Mihail Jora, primul profesor de muzică al lui Dinu Lipatti şi sfătuitorul său permanent de mai târziu
- Florica Musicescu, profesoara de pian de la Academia Regală de Muzică din Bucureşti
- 3 ipostaze ale lui Dinu în perioada când a devenit elevul lui Mihail Jora
- La pian, în perioada studiilor la Conservator
- Florica Musicescu împreună cu elevii săi Dinu Lipatti şi Corneliu Gheorghiu
- Articole de presă:
- 15 mai 1928, despre prestaţia artistică a tânărului pianist şi compozitor, în cadrul Festivalului Societăţii „Principele Mircea”
- 1932, semnat de Romeo Alexandrescu, despre producţia clasei de orchestră de la Academia Regală de Muzică din Bucureşti
- Citate:
- Dinu Lipatti despre profesorii săi (text reprodus din volumul Dinu Lipatti, colecţia Viaţa în imagini de Dragoş Tănăsescu. Bucureşti, Editura Muzicală, 1962, p.7)
- Fragment dintr-o scrisoare a Floricăi Musicescu către elevul său (text reprodus din volumul Dinu Lipatti de Dragoş Tănăsescu şi Grigore Bărgăuanu, Bucureşti, Editura Muzicală, 2000, p.20)
- Articole de presă:
- Despre debutul pianistului pe scena Ateneului Român, sub bagheta lui Alfred Alessandrescu, semnate de George Breazul (Curentul, fără dată) şi N. Radu (publicaţie neidentificată, 10 februarie 1933)
- Despre Concursul Internaţional de Pian de la Viena, la care Dinu Lipatti a obţinut locul II (mai-iunie 1933)
- Scrisori:
- Către prietenul său, pianistul Miron Şoarec despre concurs (Viena, 16 iunie 1933) – text reprodus din volumul Prietenul meu Dinu Lipatti de Miron Şoarec. Bucureşti, Editura Muzicală, 1981, p.20
- Citate:
- Pianistul Alfred Cortot despre talentul remarcabil al lui Dinu Lipatti, „o adevărată revelaţie”, care ar fi meritat locul I la concursul de la Viena (text reprodus dintr-un pliant de prezentare)
- Fotografii:
- Dinu Lipatti (1933)
- Împreună cu profesoara Florica Musicescu şi pianista Maria Fotino, care a participat, de asemenea, la acel concurs (Viena, iunie 1933)
- Alfred Alessandrescu
- Fotografii:
- Elevii cursului de interpretare al lui Alfred Cortot, printre care se află şi Dinu Lipatti
- Paul Dukas, profesor de compoziţie la École Normale
- Nadia Boulanger, ultima profesoară de compoziţie
- Pianista Yvonne Lefébure
- Scrisori:
- Dinu Lipatti către Mihail Jora (Paris, 19 noiembrie 1934, Duingt - Franţa, 28 iulie 1935)
- Programe de concert:
- Montreux, 29 octombrie 1935
- Paris, Sala Chopin - Pleyel, 29 martie 1939
- Roma, 11 aprilie 1942
- Stockholm, 16 septembrie 1943
- Zürich, 2, 3 august 1947
- Extrase de presă:
- Geneva, La Tribune de Géneve, 30 octombrie 1935
- Paris, Le Ménestrel, 10 martie 1939
- Programe de concert:
- 16 decembrie 1939
- 11 octombrie 1942
- 16 februarie 1943
- Fotografii:
- Ionel Perlea
- Willem Mengelberg
- Ateneul Român
- Programe de concert:
- Ateneul Român, 7 noiembrie 1936
- Ateneul Român, 12 decembrie 1941
- Fotografii:
- George Enescu
- Dinu Lipatti la pian
- Programe de concert:
- Paris, Ecole Normale de Musique, 20 mai 1935
- Bucureşti, Ateneul Român, 6 noiembrie 1937
- Bucureşti, Ateneul Român, 22 februarie 1942
- Fotografii:
- Dinu Lipatti la pian
- 1932: Menţiune I pentru Sonata pentru pian
- 1933: Premiul II pentru Sonatina pentru vioară şi pian
- 1934: Premiul I onorific pentru Suita simfonică „Şătrarii”
- Programe de concert:
- Carnegie Hall, 2-3 februarie 1939
- Metropolitan Opera House, 14 mai 1939
- Fotografii:
- George Enescu dirijor
- Programe de concert:
- Ecole Normale de Musique, 4 martie 1936 – Sonatina pentru vioară şi pian (prima audiţie în Franţa)
- Salle Pleyel, 10 mai 1939 – Simfonia concertantă pentru două piane şi orchestră de coarde
- Fotografii:
- Lola Bobescu
- Dinu Lipatti şi Clara Haskil
- Programe de concert:
- Sala Dalles, 9 mai 1934 – Sonatina pentru vioară şi pian
- Ateneul Român, 5 octombrie 1939 – Suita clasică pentru pian şi orchestră de cameră
- Manuscrise:
- Concertino în stil clasic pentru pian şi orchestră de cameră op. 3
- Prima pagină a Buletinului Conservatorului din Geneva, din luna aprilie 1944
- Scrisoare către Mihail Jora (Geneva, 23 mai 1944)
- Fotografii:
- Dinu Lipatti (Geneva, 1944)
- Fotografii:
- Cu violoncelistul Antonio Janigro
- Alături de compozitorul Paul Hindemith
- În compania compozitorului Filip Lazăr
- Programul recitalului
- Fotografii:
- 4 fotografii din timpul recitalului
- Copertă disc ultimul recital editat de Angel Toshiba Emi
- Articole semnate de Hélène Jourdan-Morhange, Henri-Louis de La Grange, Edouard Muller-Moor
- Bust Dinu Lipatti de Gheorghe Anghel
- Pagini despre Dinu Lipatti semnate de: Arthur Honegger, Ernest Ansermet, Herbert von Karajan
- Bust Dinu Lipatti de Ion Irimescu
- Apariţii discografice de-a lungul anilor
- Albumul Les inédits – Archiphon (Germania)
- Coperţi volume:
- Tănăsescu Dragoş şi Bărgăuanu Grigore: Dinu Lipatti
- Lipatti, Ana: Dinu Lipatti. La douleur de ma vie
- Concert de binefacere organizat de Fundaţia Dinu Lipatti
- Festivalul Internaţional Dinu Lipatti, organizat de Radiodifuziunea Română