Eduard Caudella – primul profesor al lui George Enescu

“Eduard Caudella, continuatorul lui Alexandru Flechtenmacher, rămâne Spiritus rector al unei epoci de mari căutări creatoare. Compozitor, violonist, critic muzical cum puțini au fost în epocă, E. Caudella rămâne principala verigă care a legat creația veacului romantic de epoca lui G. Enescu.” - G. Pascu/I. Sava, Luminile muzicale ale Iașiului, facsimil.

 

1. Iașiul muzical

Francisc Serafim Caudella (1812-1868) – tatăl lui E. Caudella, compozitor, organist și violoncelist, a fost Director al Conservatorului din Iași și unul dintre primii profesori ai instituției, profesor de muzică în familii boierești, instrumentist în trupele lirice care frecventau orașul, membru în orchestra Conservatorului, coleg cu Alexandru Flechtenmacher în trupa de teatru a baronesei Marie-Therese Frisch. Francisc Caudella a concertat la Paris, Salle Pleyel, acompaniindu-l la pian pe fiul său, Eduard Caudella într-un recital memorabil datorită abilităților sale de improvizator. A mai participat la acel concert Eduard Wachmann – viitorul dirijor bucureștean. (G. Pascu/I. Sava, Luminile muzicale ale Iașiului, facsimil).

Fotografii:

- Francisc Serafim Caudella (1812-1868) (UAGE)
- Alexandru Flechtenmacher (1823 - 1898)
- Eduard Wachmann (1836 - 1908) 
- Una din primele clădiri ale Conservatorului din Iași (UAGE)

Anunț din partea lui Francisc Caudella din anul 1868 pentru înființarea unui cor de meseriași (UAGE)

De la Școala de muzică și declamațiune și Școala de arte frumoase la Universitatea de Arte ”George Enescu”. Directori și Rectori în perioada 1860-1948.

2. Eduard Caudella – studiile muzicale de la Berlin (1853 - 1857)

Eduard Caudella (22 mai 1841 – 15 aprilie 1924) își trăiește copilăria la Iași, la moșia familiei Sturza-Scheianu. Primește primele nouțiuni muzicale de la tatăl său și este familiarizat de mic cu producțiile trupelor de teatru. La 9 ani începe studiul viorii cu Paul Hette, în Iași, ”un excelent profesor și violonist și șef de orchestră la diferite trupe vodevile și comedii românești și franceze”. (Memoriile mele – Eduard Caudella, în Revista Muzica, nr. 3/1991). La 12 ani (în 1853) este condus de către familia sa la Berlin, unde studiază cu Hubert Riess – vioara, Adolph Riess – pianul, Carl Böhmer – armonia. Este impresionat de mediul muzical și îndeosebi de audiția lucrărilor de Wagner și Strauss dirijate de Oskar Nedbal. Eduard Caudella își amintea: Hubert Ries ”ne-a primit cât se poate de bine și după ce i-am cântat o Variațiune dintr-o Arie de Beriot, a spus că am talent și că mă primește cu plăcere, ca elev.” (Memoriile mele – Eduard Caudella, în Revista Muzica, nr. 3/1991). Îi ascultă la Berlin și pe Clara Schumann și Joseph Joachim. Primele compoziții ale lui Eduard Caudella sunt dedicate pianului. La 14 ani compune o Romanță pentru vioară și pian, pierdută, însă. Eduard Caudella și-a desăvârșit studiile violonistice abordând concerte de Viotti, Rode, Kreutzer, Vieuxtemps, Spohr, Mendelssohn-Bartholdy, Paganini.

Fotografii:

- Eduard Caudella – copil, reproducere din vol. Eduard Caudella. Cronici din trecut de Ianca Staicovici, Ed. Muzicală, București, 1975, pag. 146
- Dirijorul Oskar Nedbal (1874-1930)
- Profesorul Hubert Ries (1802-1886), prieten cu Mendelssohn-Bartholdy
- Academia de muzică din Berlin

Manuscris –  Aranjament al primei Sonate de Viotti cu acompaniament de pian semnat Eduard Caudella – pagină de titlu si prima pagină a știmei de vioară

Eduard Caudella – citate din Memoriile mele. Eduard Caudella, Revista Muzica, nr. 3/1991, pag. 153

Studii de armonie în limba germană, copiate de Eduard Caudella, manuscris (UAGE)

3. Eduard Caudella – studiile muzicale de la Paris (1857 - 1861)

În iulie 1857, Eduard Caudella pleacă împreună cu părinții spre Paris. Se opresc la Dreieichenhain lângă Frankfurt am Main, unde Vieuxtemps avea o casă. ”Vieuxtemps cu Doamna ne-au primit cum nu se putea mai amabil chiar în vila D-lor în gazdă. A doua zi i-am cântat Concertul D-sale nr. 4 în re minor. A fost mulțumit de modul cum îl învățasem cu Papa Ries dar, bineînțeles, a avut multe de spus în privința modului de interpretare.”(Memoriile mele – Eduard Caudella, în Revista Muzica, nr. 3/1991). Vieuxtemps îl îndrumă la Paris, cu o recomandare către profesorul Lambert Massart. S-a dus mai întâi să i se prezinte lui Delphin Alard, profesor renumit pentru care tatăl său avea un respect deosebit. La clasa acestuia l-a întâlnit și ascultat pe Pablo de Sarasate, cu 2 ani mai mic decât el, deținător încă de atunci al Premiului I al Conservatorului.

Fotografii:

- Henri Vieuxtemps (1820-1881), compozitor și violonist belgian
- Jean-Delphin Alard (1815-1888), violonist și pedagog francez. Printre elevii săi s-a numărat și T. T. Burada
- Pablo de Sarasate (1844-1908), violonist și compozitor spaniol, elev al lui J.-D. Alard, coleg cu Eduard Caudella la Paris
- Teodor T. Burada (1839-1923), folclorist, etnograf, muzicolog, profesor onorific la Conservatorul de Muzică și Declamație din Iași, coleg cu Eduard Caudella la această instituție  (UAGE)
- Lambert Massart (1811-1892), violonist belgian, profesor timp de 47 de ani la Conservatorul din Paris începând din 1843. Printre elevii săi s-au numărat Fritz Kreisler, Henryk Wieniawski, Eugène Ysaÿe etc. (Colecția lui Sir Brian Dean Paul, Londra)

Pagina de titlu și extras din metoda de vioară a lui Delphin Alard

4. Întoarcerea în țară – dirijor al Teatrului Național din Iași (1861-1875)

Eduard Caudella se întoarce în România în anul 1861, înscriindu-se de la 1 septembrie în lista profesorilor Școlii de muzică din Iași. Preia în același an conducerea Teatrului Național din Iași, funcție acordată de domnitorul Alexandru Iona Cuza, pe care o va deține timp de 14 ani (1861-1875). Realizează numeroase aranjamente muzicale pentru piesele de teatru prezentate. În 1880 scrie împreună cu colonelul Dr. G. Otremba – opera comică Olteanca, libret de General Gh. Bengescu-Dabija. ”Profesorii Conservatorului, cât și toți de la Conservator mi-au dat tot concursul necesar ca Olteanca să aibă cel mai mare succes posibil și l-a și avut.” Memoriile mele – Eduard Caudella, în Revista Muzica, nr. 2/2009, pag. 96.

Fotografii:

- Eduard Caudella (reproducere din volumul Caudella – Cronici din trecut, ediție îngrijită de Ianca Staicovici)
- Teatrul Național din Iași – la începutul secolului XX și în contemporaneitate

Olteanca – libretul operei: coperta, personajele operei, pagina Actului I

Manuscris: Fata răzășului. Pagina de titlu și prima pagină din Actul I (UAGE)

CD și copertă CD cu înregistrările unor fragmente din operele Fata răzășului, Petru Rareș și Olteanca de E. Caudella – ROR/UCMR. (UCMR)

Coperta Revistei Arta Română, Anul III, Mai și Iunie 1910 în care Eduard Caudella publică articolul Progresul muzicei și al teatrului la noi (UAGE)

5. Eduard Caudella - profesor și director al Conservatorului de Artă și Declamațiune din Iași

În perioada 1861-1901, Eduard Caudella se regăsește în rândurile profesorilor Conservatorului din Iași, instituție pe care o va conduce în calitate de director între 1893-1901. Este cunoscut aportul muzicianului la salvarea Conservatorului de la desființare, impresionând autoritățile cu un concert în care a prezentat o simfonie de Haydn în anul 1894! A făcut eforturi deosebite pentru ridicarea ștachetei profesionale a Conservatorului, a luptat pentru înnoirea procesului de învățământ și constituirea unei orchestre simfonice „într-un moment când Iașiul nu dispunea de un ansamblu instrumental de nivel național” (Viorel Cosma. Muzicieni români în texte și documente VIII. Fondul Eduard Caudella, în Muzica nr. 2/2009, p. 93). Caudella este considerat întemeietorul primei orchestre ieșene: Orchestra Conservatorului. Dintr-o scrisoare a lui Caudella cuprinsă în Anuarul Aurescu se observă intenția sa clară în acest sens: “Iașiul și specialmente Conservatorul de muzică și declamațiune n-a avut niciodată un orchestru cum trebuie. Subsemnatul luând direcțiunea Conservatorului, în primul loc doresc a organiza un orchestru; pentru realizarea însă a acestei dorințe, îmi trebuie concursul binevoitor al dvs, D-le Ministru, la care și apelez”. G. Pascu/I. Sava, p. 142. Strădaniile lui Eduard Caudella au fost susținute și continuate chiar, astfel că în anul 1905, Enrico Mezzetti organizează prima stagiune simfonică din oraș. În calitate de profesor la Conservator, Eduard Caudella a format o serie de instrumentiști precum Mircea Bârsan, Athanasie Teodorini, Socrate Barozzi, Antonin Ciolan, nume cu rezonanță în istoria artei interpretative românești.

Fotografii:

- Eduard Caudella
- Sediul Conservatorului din Iași, Str. Lăpușneanu, de lângă Biserica Banu, bombardat în 1944
- Orchestra Conservatorului din Iași la prima stagiune simfonică (1905)
- Mircea Bârsan (1897-1977), copil, cu vioara în mână
- Eduard Caudella în mijlocul elevilor săi, în anul 1919
- Socrate Barozzi, violonist
- Casa Balș – un nou sediu al Conservatorului, activ inclusiv în zilele noastre
- Primii absolvenți ai clasei de muzică de cameră ai lui Mircea Bârsan (UAGE)

Programul concertului susținut de violonistul Socrate Barozzi în 22 noiembrie 1915

6. Eduard Caudella și Theodor Burada – susținătorii unei vieți muzicale ieșene active

Foști colegi la Paris, Eduard Caudella și Teodor Burada s-au reintâlnit la Iași ca profesori ai aceleiași instituții. Ambii au depus eforturi semnificative pentru a activa viața muzicală a orașului. Amândoi s-au retras din funcții în anul 1901.

Fotografii:

- Teodor T. Burada (3 octombrie 1839 - 17 februarie 1923), a fost primul profesor de violină al Conservatorului din Iași înfiinţat în 1860 şi profesor de teorie - solfegii la instituţia ieşeană, coleg cu Eduard Caudella, Gavriil Musicescu, Titus Cerne ș.a. (Teodor T. Burada – ctitor al muzicologiei româneşti (1839 -1923). Vasile Vasile, Revista Muzica nr. 2/2010)
- Eduard Caudella

Documente:

- Scrisoare de mulțumire a Ministrului Cultelor către T. T. Burada (1861) (UAGE)
- Invitație la un concert gratuit organizat de T. T. Burada (1885) (UAGE)
- Programul unui concert din 5/27 septembrie 1890, Iași, cu concursul lui T. T. Burada (UAGE)
- Programul concertului din 18 mai 1903 organizat de T. T. Burada si Antonin Ciolan – acompaniator (UAGE)
- Programul concertului din 17 februarie 1908, organizat cu concursul muzicienilor Eduard Caudella, T. T. Burada, A. Vlăduțu, Al. Zirra ș.a. (UAGE)
- Pagina cu semnături din documentul ce atestă deschiderea cursurilor la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din anul 1948 (UAGE)

7. Eduard Caudella – compozitor I (piese și aranjamente camerale)

Compozitorul Eduard Caudella încearcă mereu să creioneze o muzică inspirată de cântul popular, utilizând-o atât în piesele camerale, cât și în cele de dimensiuni mai ample, uverturi, concerte, operete sau opere. Începe prin a compune piese pentru pian, apoi își diversifică sfera de interes, atingând majoritatea genurilor muzicale, fiind evident atras de muzica vocală, de la cîntece, la muzică pentru teatru și operă. O altă activitate a compozitorului Eduard Caudella a fost cea de aranjor. Muzica pentru diversele piese de teatru erau aranjate și chiar copiate de compozitor, în lipsa știmelor adecvate. În scop didactic, realiza inclusiv acompaniamente pentru pian ale unor studii de vioară sau chiar sonate precum cele de Viotti sau Tartini.

Fotografii: Carmen Sylva – diverse ipostaze

Manuscrise:

- Ironiele vieții, pagină de titlu și prima pagină (UAGE)
- Sonata op. 2 nr. 1 de Giuseppe Tartini “complectată cu'n acompaniament de Piano după un bas cifrat de E. Caudella” - pagina de titlu și știma viorii, dedicată lui George Enescu în 1917

Partituri tipărite:

- Al II-lea Potpuri pe cântece naționale române pentrupian, coperta și prima pagină (UCMR)
- Pajul Cupidon, cântec cu acompaniament de pian pe versuri de M. Eminescu, pagina de titlu și prima pagină (UCMR)
- Lieduri pe versuri de Carmen Sylva, op. 39 (Mama, Rugăminte, Bucuria)

8. Eduard Caudella – compozitor II (concerte, muzică de teatru și operă)

Eduard Caudella a fost foarte atașat de muzica de teatru și cea de operă. În 1881, el scrie opera Fata răzășului (pe un libret de Gh. Irimescu), apoi Beizadea Epaminonda (în 1883, pe un libret de I. Negruzzi), dar și Petru Rareș, operă în 3 acte (după o nuvelă de N. Gane adaptată de Theobald Rehbaum, în 1889). Aceasta din urmă este considerată una dintre cele mai semnificative opere ale lui Eduard Caudella și totodată prima ”operă serioasă” inspirată din istoria neamului nostru. Premiera a avut loc la Teatrul Național din București, la 1 noiembrie 1900, cu un succes răsunător. Și concertele sale pentru vioară constituie unele dintre primele compoziții românești ale genului concertant.

Fotografii:

- Soprana Onoria Popovici și tenorul Ion Băjenaru, interpreți ai Operei Petru Rareș de Eduard Caudella

Afișe: premiera operei Petru Rareș și a doua reprezentație, 1/3 noiembrie 1900

Manuscrise:

- Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră, prima pagină (UNMB)
- Concertul nr. 2 pentru vioară și orchestră, prima pagină
- Traian și Dochia, prima pagină (UAGE)

Partituri tipărite:

- Berceusa din opera Fata răzășului, pagina de titlu și prima pagină (UCMR)
- Romanța din opera Fata răzășului, pagina de titlu și primele 2 pagini (UCMR)

Plic aniversar Eduard Caudella – Poșta Română. Timbru cu tenorul Ion Băjenaru (1863 - 1921) în rolul lui Petru Rareș

9. Eduard Caudella - aniversat cu prilejul a 50 de ani de carieră

Din mărturiile sale, Eduard Caudella permite cititorilor să-i întrevadă viața dificilă, marcată de eforturi uriașe, lipsuri și prea puține satisfacții. Concertul organizat de membrii Conservatorului din Iași cu prilejul a 50 de ani de activitate artistică împliniți de Eduard Caudella în anul 1906 constituie un eveniment mult apreciat de compozitor.

Fotografii:

- Dumitru Popovici Bayreuth (1860-1927), bariton cu o bogată activitate solistică în țară și peste hotare
- Maria Filotti, imagine cu dedicație către Caudella
- Antonin Ciolan (1883-1970), dirijor, pianist, fost elev al lui Eduard Caudella la Conservatorul din Iași, ulterior profesor și rector al aceleiași instituții, stabilit la Cluj în 1948, unde va ocupa postul de Director și prim-dirijor al Filarmonicii până în anul 1970
- Aglae Pruteanu (1866-1941), actriță, interpretă a unor roluri din teatrul universal și dramaturgia românească, angajată în 1886 la Teatrul Național din Iași
- Teatrul Național din Iași

Afișul concertului aniversar dedicat lui Eduard Caudella – ”Mare Serbare Artistică”, 5 decembrie 1906

Traian și Dochia – manuscris, prima pagină (UAGE)

10. Eduard Caudella și George Enescu – primele întâlniri

Eduard Caudella a locuit într-o casă pe Str. Nicolae Gane (distrusă la Război), loc în care va veni micul Enescu împreună cu tatăl său la prima întâlnire cu profesorul Eduard Caudella. Acest lucru s-a petrecut în anul 1886, când Enescu avea 5 ani. Eduard Caudella remarcă talentul deosebit al lui George Enescu şi îi sfătuieşte pe părinţii acestuia să-şi îndrepte copilul către studii muzicale. Revenind după 2 ani, Enescu este îndrumat spre Conservatorul din Viena, plecând cu o recomandare către profesorul J. Hellmesberger Jr. Acesta constituie un moment decisiv pentru viitorul micului muzician român.

Fotografii:

- Eduard Caudella, fotografie de studio
- George Enescu copil, ținând în mână vioara lui E. Caudella
- George Enescu, copil; George Enescu împreună cu părinții săi – imagini realizate de fotograful Nestor Heck, cu prilejul întâlnirilor familiei Enescu cu Eduard Caudella
- Clădirea Conservatorului din Viena
- Joseph Hellmesberger Jr.

Articol: Eminescu s-a ”întâlnit” cu Enescu la fotograful Nestor Heck! de Viorel Cosma

Citat: George Enescu despre prima întâlnire cu profesorul Eduard Caudella, M. Voicana, p. 29

11. Eduard Caudella și George Enescu - model de colaborare umană și profesională

Unele dintre aminitirile cele mai luminoase ale lui Eduard Caudella s-au leagat de numele și personalitatea lui George Enescu. De la descoperirea acestuia, Eduard Caudella i-a urmărit constant ascensiunea, iar marele muzician afirmat la Paris nu și-a ocolit niciodată primul profesor. Revenirile sale la Iași însemnau și întâlniri cu dascălul ieșean. El a rămas profund impresionat de câteva dintre compozițiile pe care George Enescu i le-a prezentat, și îndeosebi de Simfonia a III-a. În anul 1918, Enescu a organizat un concert dedicat lui Eduard Caudella, alcătuit exclusiv din compozițiile acestuia, în cadrul căruia îi interpretează Concertul pentru vioară și orchestră nr. 1, la pupitrul dirijoral fiind însuși compozitorul. Tot în semn de recunoștință, George Enescu dedică Amintirile din copilărie op. 28 primului său profesor.

Fotografii:

- Bustul lui George Enescu amplasat în curtea Universității Naționale de Arte „G. Enescu” din Iași

Partituri:

- Uvertura Moldova, interpretată în 1918 în cadrul concertului aniversar organizat de George Enescu pentru Eduard Caudella – coperta, ansamblul orchestral și prima pagină (UCMR)
- Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră de Eduard Caudella, dedicat lui George Enescu, pagina de titlu (Academia Română)
- Simfonia a III-a de George Enescu, manuscris, prima pagină
- Amintiri din copilărie pentru vioară și pian, op. 28 de George Enescu, manuscris, prima pagină

Citat al lui Eduard Caudella inclus în articolul Răsfoind memoriile lui Caudella de Viorel Cosma: „Marele și ilustrul nostru maestru a vrut să-mi facă onoarea să termine ciclul concertelor D-sale în această stagiune cu un festival în beneficiul meu, pentru care îi voi fi recunoscător cât voi trăi. S-au executat mai multe compozițiuni de-ale mele, recente, între care uvertura Moldova, Idila câmpenească și Concertul pentru violină, dedicat maestrului și executat de D-sa, acompaniat de orchestra d-sale sub conducerea mea. Publicul a fost cât se poate de amabil și călduros și m-a răsplătit pentru cincizeci și șapte de ani de muncă cu cea mai mare bunăvoință. Am fost mișcat până în fundul inimii mele și până la lacrimi”.

12. George Enescu în cronicile lui Eduard Caudella

În perioada dificilă din anii 1917-1918, George Enescu revine la Iași și reunește artiști ieșeni într-o orchestră. Organizează 20 de concerte săptămânale la Teatrul Național ca solist sau dirijor. Uneori, George Enescu preda bagheta lui Jean Bobescu. Eduard Caudella publică în ziarul Evenimentul din Iași cronicile tuturor celor 20 de concerte susținute de fostul său elev la Teatrul Național, dând la iveală atât admirația lui pentru marele muzician, cât și calitățile sale de critic muzical. ”Inițiativa acestor concerte a luat-o maestrul George Enescu. În timpul refugiului a găsit un mare număr de violoniști ca Socrate Barozzi, Dorin Dimitrescu și o pleiadă de alte tinere și excelente elemente locale, aprte elevi din Conservatorul din Iași, parte elevi de-ai mei, parte profesori de-ai conservatorului, cu care a format o orchestră de peste 60 de persoane. Și cu ele a executat ilustrul maestru în mod perfect o mare parte din operele clasice și mulți autori moderni și necunoscuți încă la Iași.” Curierul artelor, București, 4, nr. 7-10, 15-30 noiembrie 1920, p. 2.

Articole din cronicile lui Eduard Caudella

13. George Enescu și Conservatorul din Iași

Atașamentul lui George Enescu pentru Iași este cunoscut, iar orașul i-a păstrat cu cinste amintirea. Însemnarea muzicianului făcută în Cartea de aur a Conservatorului din Iași cu prilejul acordării titlului de Doctor Honoris Causa, în anul 1942, este elocventă în acest sens.

Fotografii:

- Atanasie Teodorini, State Dragomir (actor, artist al Teatrului National din Iași, contemporan și prieten cu Aglae Pruteanu, profesor de declamație la Conservatorul din Iași), I. Vlăduță (posibil) și George Enescu (UAGE)
- Orchestra simfonică a Conservatorului din Iași, dirijor I. Vlăduță, 1912 (UAGE)
- George Enescu în mijlocul studenților Conservatorului din Iași (UAGE)
- Atanasie Teodorini (UAGE)

Bust al lui George Enescu regăsit la Anticarul Dumitru Grumăzescu din Iași, pus cu mare amabilitate la dispoziția MNGE

Pagină din Cartea de aur a Conservatorului din Iași ce conține cuvinte de mulțumire a lui George Enescu pentru titlul de Doctor Honoris Causa ce i-a fost acordat în anul 1942. Document pus la dispoziție de anticarul D. Grumăzescu din Iași

 

Realizatori: muzeograf dr. Irina Nițu

Grafica: Horia Andrei Nițu