Gânduri pentru mama

"Muzica apare în cele mai îndepărtate amintiri ale mele. Pentru simplul motiv că în mine nu a existat niciodată vreo frontieră între viaţă şi arta mea” mărturisea maestrul George Enescu în amintirile sale. Părinţii au fost primii care au intuit talentul micului copil şi l-au susţinut, iar ulterior geniul său muzical a atras suportul unor prestigioase protectoare ale muzicii, principesa Elena Bibescu şi Regina Elisabeta a României, motiv pentru care, cu recunoştinţă, maestrul le-a numit  „vice-mame”. Atât în salonul parizian al principesei Bibescu, cât şi în salonul regal de la Peleş, tânărul Enescu a găsit mediul prielnic în care să-şi afirme talentul muzical aşa cum, odinioară, în intimitatea casei din Liveni, descoperise muzica.

Selecţia de documente prezentate (fotografii, corespondenţă), alături de expoziția online relevă relaţiile lui George Enescu cu cele 3 mame: Maria Enescu, principesa Elena Bibescu şi regina Elisabeta a României.

Foto I – Maria Enescu (1839 – 1909)

Maria Enescu, fiica preotului Ioan Cosmovici din Mihăileni, absolventă de studii liceale la Cernăuţi, provenea dintr-o familie în care muzica era apreciată. Chiar dacă „făcea muzică doar din instinct”, mama a fost cea care a creat atmosfera favorabilă în care micul Enescu descoperă muzica.
„Mama era mama: vreau să spun că era...mămica. O mamă admirabilă, duioasă, prea iubitoare poate. Dacă aş îndrăzni să mă plâng, aş face-o pentru a spune că nu am fost un copil răsfăţat, ci un copil adorat, până la exces, până la sufocare.” (B. Gavoty, p. 53).

Foto II a – Scrisoarea Mariei Enescu către fiul său George (12.01.1895)

Foto II b – Scrisoarea Mariei Enescu către fiul său George (12.01.1895)

Perioada studiilor la Viena şi Paris marchează începutul unei bogate corespondenţe între George Enescu şi părinţii săi. Acesta primeşte din partea mamei sale scrisori presărate cu veşti de acasă şi multe sfaturi: „te rog scriemi despre tote, cu lampa să nu stai siara ci cu lumânare în odaie matale, să nu stai mult la cetit şi la scris, mai bine zeoua să înveţi la lumină liberă. Conservă sănătatia, să nu te ostineşti”. Grija maternă se observă la finalul multor scrisori încheiate cu urări şi încurajări, precum aceasta: „Dorescu din totă inima bunul Dumnezeu săţi deie multă sănătate să fii vesel, înţelept, multă uşurinţă la studiu te îmbrăţoşîz de ninumărate ori. A matale mamă Marie Enescu”.

Foto III a -  Scrisoarea Mariei Enescu către fiul său George (22.01.1895)

Foto III b -  Scrisoarea Mariei Enescu către fiul său George (22.01.1895)

Foto III c -  Scrisoarea Mariei Enescu către fiul său George (22.01.1895)

Ataşamentul mamei pentru fiu apare evocat în fiecare scrisoare în care Maria semnează: „Dorescu din totă inima să fii sănătos vesel înţelept. Strălucit succes la studiu. Te îmbrăţoşezi de ninumărate ori. A matale mamă Marie Enescu”. Sunt gândurile unei mame care a acceptat faptul  că viitorul fiului ei se află dincolo de graniţele universului familial şi care găseşte mângâiere în veştile primite de la acesta: „ştii ce mă înveseleşte când cetescu scrisoria matale”.

Foto IV -  Portretul principesei Elena Bibescu de  Henri Jean Guillaume Martin

Lucrarea este datată 1899, înfăţisând-o pe principesă la maturitate. Elena Bibescu (1855 – 1902), ea însăşi pianistă, absolventă a Conservatorului din Viena, clasa de pian, iniţiatoarea unui celebru salon artistic  parizian, este cea care a avut un rol decisiv în afirmarea tânărului Enescu în lumea muzicală franceză. Portretul poate fi admirat în sala I a expoziţiei permanente.

Foto V – Articole din presa franceză

Presa franceză menţionează în repetate rânduri debutul lui George Enescu, succesul Poemei Române, dar şi faptul că tânărul compozitor cânta la pian la fel de bine ca la vioară („[...] jouait du piano aussi bien que du violon”).
Întâlnirea cu Edouard Colonne marchează un moment esenţial în evoluţia carierei lui George Enescu. Peste ani, compozitorul evocă această întrevedere: „prinţesa Bibescu, care mă luase sub protecţia ei, ma prezintă lui Colonne. În ciuda acestei recomandări, nu eram liniştit, Colonne nefiind un om prea accesibil. Revăd, evocându-l, ţinuta lui elegantă, trăsăturile fine şi regulate, strălucitoarea lui barbă blondă, prestigiul său de mare dirijor. [...] sărmana mea Poemă avea oare să-i placă? Nimic mai puţin sigur! Din fericire, Colonne era binedispus; peste un an, numele meu strălucea pe afişele sale.” (B. Gavoty, p. 153)
Cu ocazia unei serate în cinstea dirijorului Colonne, principesa pianistă şi un tânăr violoncelist au interpretat împreună cu Enescu Trioul acestuia pentru pian, vioară, violoncel în sol minor. Acest moment a arătat, încă o dată, încrederea principesei în talentul enescian, consolidându-i lansarea în lumea artistică. Peste ani, Enescu va menţiona în Amintirile sale: „îmi dau seama că nu am omagiat, aşa cum se cuvine, amintirea prinţesei Elena Alexandru Bibescu, pentru grija cu care m-a înconjurat întotdeauna. Doresc, de aceea, ca toate lucrările scrise înainte de Oedip, cu excepţia celor ce poartă deja o dedicaţie, să fie considerate închinate nobilei sale amintiri.” (B. Gavoty, p. 367).

Foto VI – Manuscris „Fantezie pentru pian şi orchestră”

Schiţa manuscrisului „Fantezie pentru pian şi orchestră” de George Enescu are dedicația în versuri în limba germană: „Soll das Werk den Meister Loden/ Doch der Segen kommt von oben”, adică: „Fie ca opera să-l elogieze pe Maestru / Totuși, binecuvântarea vine de sus” şi menţiunea „terminée le Vendredi 24 Juin 1898 après J.C. À 3  ¾ h.p.m. chez la Princesse Bibesco 69 rue de Courcelles”.
Lucrarea a fost interpretată de pianistul Theodor Fuchs (căruia i-a fost dedicată) și dirijată de autor la Ateneul Român în 26 martie 1900.

Foto VII – Medalie de bronz „Portretul Principesei Elena Bibescu”

Medalia emisă de Societatea Culturală Academia Bărlădeană cu ocazia comemorării a 100 de ani de la dispariţia principesei Bibescu poate fi admirată în sala I a expoziţiei permanente.

Foto VIII – Regina Elisabeta, fotografie cu dedicaţie pentru George Enescu

Succesul parizian al tânărului compozitor George Enescu îl aduce în atenţia publicului din ţară şi îi deschide drumul către  Casa Regală a României.
Respectul de care se va bucura Enescu în anturajul Casei Regale este ilustrat de o serie de documente din perioada respectivă, aflate în patrimoniul Muzeului Naţional „George Enescu”: fotografiile cu dedicaţie oferite de Regină, invitaţia la dejun la Peleş, telegrama în care Regina însăşi semnează „vicemutter”. De asemenea, în plan muzical, colaborarea artistică dintre cei doi s-a materializat în „14 cântece pe versuri de Carmen Sylva” compuse de George Enescu între anii 1898 – 1908.

Foto IX – Invitaţie pentru George Enescu la Castelul Peleş

Foto X - Telegrama semnată „Mama Regina” exprimă preocuparea acesteia privind starea de sănătate a lui George Enescu, arătând încă o data legatura sufletească specială dintre cei doi (1 mai 1908).

Foto XI - Telegramă de condoleanţe trimisă de Regina Elisabeta lui George Enescu în urma decesului Mariei Enescu la 17 februarie/2 martie 1909. „Particip cu totul alături de Dumneavoastră/ Sărmanul meu copil simt tot ce Dumneavoastră simţiţi/ Îmi tremură inima”, scrie cu afecţiune Regina, semnând „vicemutter”.

Foto XII  - Regina Elisabeta, fotografie cu dedicaţie, Sinaia, 1910

Foto XIII – Coperta partiturii Andante din Trio în mi bemol major de Franz Schubert

Lucrarea a fost interpretată în cadrul ceremoniei de înmormântare a Reginei Elisabeta, la dorinţa acesteia, în varianta pentru orchestră realizată de George Enescu şi dirijată de D. Dinicu.

Bibliografie

*** George Enescu. Interviuri din presa românească (1898 – 1946), ediţia a II-a prefaţată, îngrijită şi adnotată de Laura Manolache, Ed. Muzicală, Bucureşti, 2005.