O prețioasă avere patrimonială: Viorile lui Enescu

Ați știut că virtuozul violonist George Enescu a fost și un pasionat colecționar de instrumente, de colecție restrânsă? Ați aflat până astăzi, pe câte viori a cântat marele nostru interpret de-a lungul carierei sale de peste o jumătate de veac? Vă vine să credeți că posesorul unui instrument Stradivari (cel mai strălucit și mai scump constructor de viori din lume) a respins această „comoară”, preferând un Guarneri del Gesù din 1731 și a cântat chiar pe viorile românești Știrbulescu (1922) și  Macarie (1915)? Ați auzit vreodată ca un lutier (Paul Kaul din Franța) să construiască o vioară personalizată, pornind de la dimensiunile mâinii stângi a destinatarului instrumentului? Iată la câte întrebări răspunde expoziția Viorile lui George Enescu, organizată de Muzeul Național „George Enescu”, după șase decenii de investigații în arhivele și colecțiile românești și străine.

De obicei, un violonist-concertist cântă pe cel puțin două tipuri de viori de meșteri celebri (proveniți din vechile școli italiene sau germano-austriece), în funcție de sala de concert (muzică de cameră sau muzică simfonică) și de sonoritatea instrumentului. Vioara marilor virtuozi este privită ca un obiect intim al artistului și nu se schimbă de la o zi la alta, de la o epocă la alta. Enescu de pildă, a cântat ani de zile pe viorile lui Paul Kaul, dar a preferat – pentru frumusețea sunetului – exemplarul celebrului lutier din Cremona, Giuseppe Guarneri del Gesù! De-a lungul întregii cariere profesioniste, violonistul din Liveni a cântat de la vârsta de 5 ani până la 74 de ani – pe zece exemplare, semnate de lutieri vechi și moderni, străini și români. Iată însă, pe scurt, cronologia viorilor lui George Enescu:
Prima vioară, cumpărată de Costache Enescu din Dorohoi (1888), deși era o vioară „jumătate” pentru copii, purta totuși eticheta lutierilor Gebrüder Platt. Nu se poate vorbi de un instrument de serie mare, comercială, de fabrică, ci de o vioară de meșter, adevărată. Pe „mica vioară” (exemplar păstrat în muzeul din Calea Victoriei 141) a cântat George Enescu la întâlnirile cu profesorul Eduard Caudella din Iași, precum și în primii ani de studii la Viena. A doua vioară, „întreagă”, semnată Santo Serafino, a achiziționat-o în capitala Austriei cu 250 de florini același Costache Enescu, însă sub garanția profesorului Joseph Hellmesberger, în vederea debutului „micului Mozart român” în concertul din 14 aprilie 1892. La absolvirea cursului de vioară la Conservatorul din Paris a primit ca Premiu I o vioară „Gustave Bernardel Luthier du Conservatoire de Musique”. A patra vioară dobândită prin subscripția publică organizată în România de Ana Spiru Haret (1898-1899), a fost celebra Stradivarius, achiziționată  din Germania de la un lutier din Stuttgart cu 19.000 de franci, instrument de excepție pe care l-a folosit George Enescu la debutul în Concertul Colonne din februarie 1900 la Paris, după ce apăruse cu noul instrument în fața publicului bucureștean (5/17 martie 1899) în sala Ateneului Român. Deși a mărturisit de la început – că dispunea de „o vioară splendidă...extraordinară”, totuși, peste puțin timp, George Enescu a renunțat la Stradivarius (al cărei sunet nu-i plăcea, după cum putem citi în volumul de Amintiri, 1955), cerând fraților lutieri francezi Silvestre să-i obțină un Guarneri del Gesù. Până la procurarea noii viori italiene, maestrul a cântat pe un exemplar al fraților Pierre și Hippolyte Silvestre, al căror atelier din Lyon s-a bucurat de o faimă europeană. Curând, Enescu a reușit să obțină o vioară Guarneri – format mare, pe care l-a folosit și Paganini – exemplar strălucit ca sonoritate pe care maestrul român a cântat în perioada sa de maturitate artistică. Epoca primului război mondial (1914-1918), când Enescu a rămas aproape toată perioada în țară, a însemnat și o surprinzătoare experiență cu lutierii români Remus Macarie și Dimitrie Știrbulescu, pe ale căror instrumente a cântat la Iași, București și Pitești, chiar și la Paris. Ultima și cea mai rodnică surpriză i-a produs-o lutierul francez Paul Kaul care a construit două viori, denumite Modelul George Enescu Nr. 1 (1930) și Nr. 2 (1931), pornind de la formatul mâinii stângi a violonistului român. În turneele din SUA și Canada (1923-1939), Enescu a concertat numai pe viorile Paul Kaul și Guarneri del Gesù. „Vioara tenor” (cum a denumit-o Paul Kaul), cu sunetul ei strălucitor și viguros, rezultat al mâinii enesciene, i-a adus lutierului din Nantes comenzi uriașe, cărora cu greu le-a făcut față până la sfârșitul vieții. Pe acest prețios instrument a cântat și Ștefan Gheorghiu, solistul Filarmonicii din București între anii 1956-1963.

Expoziția Muzeului Național „George Enescu” oferă tuturor iubitorilor de frumos o călătorie imaginară în istoria viorilor maestrului român, iar sunetul miraculos al neprețuitului Guarneri del Gesù (pe care cântă astăzi violonistul Gabriel Croitoru) pare să transmită peste timp ceva din fiorul sufletesc al marelui nostru muzician, dispărut acum șase decenii.

Viorel Cosma, 2015

Documente din arhiva Muzeului Național „George Enescu” și din colecția particulară a muzicologului Viorel Cosma.

1. VIORILE LUI ENESCU:

Citat:
„Îți cer un serviciu personal; înainte de editarea Amintirilor, să atenuezi puțin ceea ce am spus despre vioara mea...Acum o lună încă, vorbeam despre ea ca despre un chin de fiecare zi. Astăzi (13 august 1954, cu 10 luni înainte de moarte – n.n.), tare mă tem că nu voi mai cânta niciodată...Am remușcări...Am vorbit de rău pe vechea mea tovarășă, căreia îi datorez mari bucurii...”
(George Enescu către Bernard Gavoty, 1954 – Amintirile lui George Enescu, Editura Muzicală, București, 1982, p. 13)

2. PRIMELE VIORI ALE LUI ENESCU: 

Fotografii:
- George Enescu la șase ani, la Iași, ținînd în mână vioara lui Eduard Caudella
- George Enescu și vioara sa fabricată de lutierul venețian Santo Serafino în timpul studiilor sale la Viena
Scrisoarea lui Enescu către părinții săi (4 octombrie 1892) 
Diploma lui Enescu de la Conservatorul din Viena (15 iulie 1893)
Program: George Enescu interpretează prima parte din Concertul pentru vioară și orchestră în mi minor, op. 64 de Felix Mendelssohn (16 ianuarie 1893)

3. VIOARA BERNARDEL:

Fotografii:
- Vioara Bernardel inscripționată cu numele său, primită cu ocazia câștigării Premiului I la concursul de vioară organizat de Conservatorul din Paris în 1899
- Enescu în perioada studiilor la Paris
Conservatoire national de musique et de déclamation din Paris la sfârșitul secolului XIX
Reclamă a atelierelor de lutieri Couesnon și Léon Bernardel
Etichete de viori marca Bernardel
Diploma: Premiul I la concursul de vioară organizat de Conservatorul din Paris, 1899

4. VIOARA STRADIVARIUS:

Fotografii:
- Antonio Stradivari
- George Enescu împreună cu regina Elisabeta (Carmen Sylva) și Orchestra de Cameră a Curții Regale la Castelul Peleș, Sinaia
Scrisoarea lui Enescu către Ana Haret, soția ministrului Spiru Haret, în care își exprimă recunoștința pentru vioara Stradivarius primită cadou (23 mai 1899)
Program: primul concert al Conservatorului din Paris, cu participarea lui George Enescu, 5 noiembrie 1905
Pagină de titlu a revistei Musica din Paris, martie 1906
George Enescu, violonist al Curții Regale, 10 decembrie 1902
George Enescu despre debutul său concertistic şi turneele prin Europa. În interviul din Viitorul, 13/26ianuarie 1908: „Ca violonist am debutat la Paris, în 1900, și am cântat după aceea, în multe țări din Europa, în Belgia, Olanda, Germania, Elveția...” (volumul George Enescu. Interviuri. Ediţie prefaţată, îngrijită şi adnotată de Laura Manolache. Bucureşti, Editura Muzicală, 2005, p.68)

5. VIOARA GUARNERI DEL GESÙ:

Fotografii:
- George Enescu
Viorile Guarneri și Silvestre
- Programe:
- Turneul George Enescu 1923
- Concert New York Symphony Orchestra și Enescu solist, Poli's Theatre, 15 ianuarie 1924
- Recital George Enescu, Salle Gaveau, 28 martie 1927
- „3 concerte populare date de maestrul George Enescu cu concursul d-lui Alfred Alessandrescu”, 7, 13 și 20 dec. 1929
Certificat emis de lutierul H. C. Silvestre pentru vioara construită de J.Guarnerius și vândută lui George Enescu (4 martie 1923)  
Etichete viori Guarneri
Etichete viori Silvestre

6. VIORILE PAUL KAUL (1)

Fotografii:
- Violonistul George Enescu
- Vioara Paul Kaul a lui George Enescu
Scrisoarea lui Paul Kaul către Enescu, Paris, 20 aprilie 1936
Reclamă a atelierului lui Paul Kaul, în care sunt menționați marii violoniști Lucien Capet, George Enescu, Yehudi Menuhin și Paul Kaul fiul, care au interpretat pe viori realizate de renumitul lutier
Program: Recital George Enescu (vioară) și Henri Lauth (pian), Maison Gaveau, Paris, 14 ianuarie 1935, organizat de Piano Gaveau și Violon Kaul, Père et Fils
Articole de presă:
- L'art musical: Grand Prix du Disque (Tout Partout, Paris, 9 aprilie 1933)
- Recital Paul Kaul, acompaniat la pian de George Enescu (publicație neidentificată, 1935 sau 1936)
Disc EMI Classics: reeditarea discului Gramophone, recompensat cu Marele Premiu acordat de Revista Candide din Paris (1933). Conţine înregistrarea istorică a Concertului pentru două viori şi orchestră  de J. S. Bach, interpretat de George Enescu şi Yehudi Menuhin, sub bagheta dirijorului Pierre Monteux
George Enescu despre viorile lui Paul Kaul și Stradivarius: „Violina (Stradivarius – n.n.) cu care am cântat 30 de ani mi-am cumpărat-o cu jumătate bani dați de la copii de școală, sub ministeriatul lui Spiru Haret. Nouă mii de franci aur au pus copiii, alți nouă mii eu. La un moment dat, a început să slăbească. Și instrumentul trebuie pus la odihnă. E o greșeală că am adoptat violina, din punct de vedere al structurii mele. Aflându-mă la Paris, m-am adresat lui Paul Kaul și i-am cerut să-mi facă o violină mai mare. Instrumentul ivit, mai mare ca celelalte,     printr-un miracol – știința lui și ceva din hazard – a sunat ca o violină matură. Mai târziu, dând o serie de concerte în Canada, am vorbit celor de-acolo despre făuritorul viorii mele. Și de unde, până atunci, bietul Kaul murea de foame, a primit o comandă la care a primit trei milioane. Pe acest instrument cânt astăzi. Unii cred că-i violină veche. E ceva mai mare și mai ușoară pentru forța mea.” (reprodus din volumul  Interviuri George Enescu. Ediţie îngrijită de Laura Manolache, Bucureşti, Editura Muzicală, 2005, p. 346)

7. VIORILE PAUL KAUL (2)

Fotografii:
- George Enescu interpretând Poème de Ernest Chausson
- Ateneul Român în perioada interbelică
Programe:
- 16 Concerte extraordinare date de maestrul George Enescu, Ateneul Român, stagiunea 1943-1944
- Hotel Waldorf-Astoria, New York, 22 decembrie 1946
- Alături de pianistul Jean-Marc Pasche, interpretând Mozart, Chausson, Bach și Beethoven
Reclamă a atelierului de lutier Paul Kaul
George Enescu despre viorile sale: „...Eu personal nu am avut timp să mă ocup de luterie. Am avut un Stradivarius al cărui sunet nu-mi plăcea; l-am schimbat cu un Guarnerius pe care îl mai am încă. Mai am de asemenea o vioară modernă, construită de Paul Kaul, care sună minunat...” (Amintirile lui George Enescu, Editura Muzicală, București, 1982, p. 71)
Despre turneul lui Enescu de la Moscova din 1946 – Dreptatea nouă, București, 27 aprilie 1946: „A luat cu el cele două viori, un Guarneri reparat înainte de război la New York și un Kaul nou...” 

8. VIOARA DIMITRIE ȘTIRBULESCU:

Fotografii:
- Dimitrie Știrbulescu
- George Enescu
- „Vioara mută” construită de Știrbulescu special pentru George Enescu, pentru ca acesta să poată exersa fără să emită sunete
- Teatrul Liric din București în prima jumătate a secolului XX
Afiș: Concert aniversar (împlinirea a 20 de ani de activitate) al Societății Corale Carmen sub direcțiunea și cu concursul lui George Enescu și al orchestrei Operei Române, prilej cu care Enescu a interpretat pe una din viorile renumitului lutier român Dimitrie Știrbulescu
Ziarul Rampa, 4 ianuarie 1922: „...Maestrul Enescu a interpretat pe o vioară a lutierului român Știrbulescu (vioară de caldă și agreabilă sonoritate) câteva pagini de muzică a secolului XIX, pe care le-a tălmăcit cu o adâncă și plină de stil muzicalitate.”
Scrisoarea lui George Enescu, datată iulie 1921, București: „Prin aceasta certific că violinele construite de domnul Știrbulescu, pe care le-am încercat, sunt de o sonoritate frumoasă și de o construcție excelentă. Cred că ar fi nimerit ca tinerii noștri violoniști, care nu posedă mijloacele să-și procure violine veritabile, semnate de maeștrii de altădată, ar avea mare avantaj să cânte pe instrumentele atât de bine condiționate ale d-lui Știrbulescu, în loc să-și piardă vremea și energia cu instrumente ingrate. Deci a încuraja pe domnul Știrbulescu însemnează a aduce un serviciu și tinerei noastre pleiade de violoniști.” 

9. VIOARA REMUS MACARIE:

Fotografii:
- Remus Macarie
- Cvartetul Macarie din Pitești, înființat în aprilie 1913: prof. Remus Macarie (vioara I), Stănescu Delav (vioara II), Gh. Nuțu (viola), prof. C. D. Albu (violoncel)
Articol din publicația Atelierul Artelor (martie 1976), semnat Viorel Cosma, despre Remus Macarie, în care se precizează că George Enescu a cântat la Paris și la Pitești în 1915 pe o vioară construită de lutierul român 
Permis de ședere oferit lui George Enescu pe teritoriul Franței (datat 6 august 1914), în perioada Primului Război Mondial
Articol dintr-o publicație franceză, 8 mai 1915, în care este amintit primul concert de binefacere  organizat de „l'Association des Dames françaises” în sala agricultorilor francezi / „Salle des Agriculteurs de France”
Obiect oferit lui George Enescu de „l'Association des Dames françaises”, inscripționat cu data concertului de binefacere (13 mai 1915) 

Viorile lui George Enescu azi

10. GUARNERI LA MUZEU:

Fotografii:
- Momentul revenirii în circuitul concertistic a viorii Guarneri ce a aparținut lui George Enescu, prin încredințarea acesteia lui Gabriel Croitoru (2008)
- Vioara Guarneri supranumită „Catedrala”
- Interviu cu Gabriel Croitoru în Casa Memorială din curtea Palatului Cantacuzino (2013)
- Muzeul Național „George Enescu”

11. VIOARA GUARNERI ÎN CONCERTE LA BUCUREȘTI:

Fotografie: violonistul Gabriel Croitoru la Sala Radio. București
Proiectele Radio România Cultural: Pianul călător, Flautul de aur, Vioara lui Enescu și Duelul viorilor
Programe:
- Stagiunea de concerte și recitaluri septembrie – decembrie 2012, Sala Radio: Recital Gabriel Croitoru (vioara lui Enescu) și Horia Mihail (pian), 1 noiembrie 2012
- Gala Francofoniei, Sala Radio, 21 martie 2013 – Orchestra Națională Radio, dirijor Tiberiu Soare
- Festivalul Viori de colecție la Sala Radio, ediția a II-a,        8 – 12 aprilie 2013: recital Gabriel Croitoru și Valentin Gheorghiu, 9 aprilie 2013
Articol: „Vioara lui Enescu, la Gala Francofoniei” (Jurnalul Național, 15 martie 2013)

12. DUELUL VIORILOR: Stradivarius vs. Guarneri

Fotografii: Gabriel Croitoru, Horia Mihail, Liviu Prunaru
Afiș: Turneul extraordinar de recitaluri „Duelul viorilor”, 12 – 25 septembrie 2012

13. VIOARA GUARNERI ÎN ȚARĂ:

Fotografii: violonistul Gabriel Croitoru și pianistul Horia Mihail
Afișe:
- Recital cameral Divertismente muzicale: Cvartetul Transilvan („Gabriel Croitoru cântă pe vioara lui George Enescu, Guarneri del Gesu”), 7 decembrie 2012
- Concert simfonic Filarmonica Botoșani: dirijor Dumitru Goia, solist Gabriel Croitoru („cântă pe vioara lui George Enescu Guarnerius – Catedrala, 1730”), 19 aprilie 2013 
- Vioara lui George Enescu – Turneu extraordinar al violonistului Gabriel Croitoru și al pianistului Horia Mihail, 27 septembrie – 15 octombrie 2014

14. VIOARA GUARNERI PESTE HOTARE:

Fotografii:
- Gabriel Croitoru într-unul din evenimentele „Lunii Enescu” la Institutul Cultural Român din Londra (22 ianuarie – 7 februarie 2015)
- Gabriel Croitoru și Horia Mihail
Articole de presă:
- „O vioară celebră și un pian propagă faima lui George Enescu” (Diário de Notícias, 5 septembrie 2013, Porto)
- George Enescu celebrat în cadrul unui concert special (Público, 5 septembrie 2013, Porto)
Programe:
- Ateneu Comercial do Porto, 25 martie 2014 – violonistul Gabriel Croitoru și pianistul Constantin Sandu
- Institutul Cultural Român din Londra, 22 ianuarie 2015 – Duelul Viorilor: Stradivarius vs Guarneri (Liviu Prunaru și Gabriel Croitoru)

15. VIORILE LUI GEORGE ENESCU LA PALAT:

Fotografii și afișe de la evenimentele Nici nu știi ce asculți...Blind hearing (15 iunie 2014) și Viorile lui Enescu la Palat (18 noiembrie 2014), organizate de Muzeul Național „George Enescu” la care au participat tinerii violoniști Andra Andrei, Simina Croitoru, Cristina Pașa, Sabin Penea, Laura Șandru și prof. univ. dr. Gabriel Croitoru, care au interpretat pe viorile lui George Enescu (Paul Kaul, Frères Silvestre și Guarneri)
Vitrină cu viorile lui Enescu, aflate în patrimoniul Muzeului Național „George Enescu”

Expoziție realizată de Adina Sibianu
Coordonator științific: Viorel Cosma
Grafica: Aurelian Popovici