Constantin Silvestri (1913 - 1969) – eminent susţinător al creaţiei enesciene

Dacă nu ar fi existat dirijorul Constantin Silvestri (1913-1969), inegalabilul tălmăcitor al Octetului, Dixtuorului, Rapsodiilor Române, Suitelor simfonice şi Simfoniilor, dar mai ales al operei Oedipe, pretutindeni în ţară şi pe toate meridianele lumii, poate că numele compozitorului George Enescu ar mai fi zăcut o jumătate de veac în umbra virtuozului violonist.

Întâlnirea cu Enescu la vârsta de 12 ani și ocazia de a-l avea profesor pe Mihail Jora au dus la formarea și propulsarea acestui talent particular, muzician de excepție în peisajul internațional al artei sunetelor.

A fost dirijor al orchestrei Asociaţiei Creştine a Tinerilor din Bucureşti, corepetitor la Opera Română, dirijor şi director la Filarmonica din capitală, profesor la Conservator, prim-dirijor şi director la Opera Română, prim-dirijor la Orchestra Simfonică Radio și, în ultima etapă a vieții sale, dirijor permanent al Orchestrei Simfonice din Bournemouth (Anglia); toate aceste etape au condus la afirmarea marelui muzician („atins de aripa geniului”, după expresia presei engleze). „Orchestra din Bournemouth – observa o publicaţie din Japonia – nu e nici Wiener Philharmoniker, nici Berliner, nici Philadelphia Symphony Orchestra, ea e Orchestra Silvestri.”

La 20 de ani, elevul profesoarei Florica Musicescu stăpânea perfect instrumentul cu claviatură, concerta la Radio şi la Ateneul Român, „duelându-se” pianistic cu Dinu Lipatti; la 25 de ani strălucea în improvizaţii libere în recitaluri, uimindu-l pe maestrul Mihail Jora cu îndrăznelile sale avangardiste; la 27 de ani debuta strălucit în calitate de dirijor peste hotare, presa din Budapesta comparându-l cu Arthur Nikisch şi Arturo Toscanini. Din păcate, turneele solicitante (mai ales după 1962 când a plecat din ţară) i-au agravat din ce în ce mai mult boala de plămâni pe care o avea încă din tinerețe. La 30 noiembrie 1967 şi-a făcut testamentul la Bournemouth. La 23 februarie 1969, la numai 56 de ani, muzicianul român a murit într-un spital particular din Londra, spre regretul auditorilor din Bournemouth şi a miilor de admiratori din lumea întreagă.

În memoria posterităţii au rămas zecile de înregistrări radiofonice şi discografice, dar mai ales Jocurile bihorene, Capriciile pentru orchestră, Preludiul şi Fuga pentru orchestră, Suitele pentru copii, Sonatele pentru oboi, flaut, violoncel, Cântecele  de pustiu (pian) şi liedurile pe versuri de Rainer Maria Rilke, lucrări ce atestă un compozitor de o rară îndrăzneală armonică şi un maestru al culorilor sonore. Iar când discurile cu partiturile lui Mozart, Dvořák, Ceaikovski, Beethoven şi, mai ales, Enescu vor pătrunde în conştiinţa marelui public, numele dirijorului Constantin Silvestri va fi aşezat în galeria celor mai originali maeştri ai baghetei secolului XX.

Expoziţia ce marchează centenarul naşterii marelui muzician român fixează locul lui Constantin Silvestri pe culmile generaţiei muzicale enesciene.

August 2013, Prof. Univ. Dr. Viorel Cosma

Documente din arhiva Muzeului Național George Enescu, din Biblioteca Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și din colecțiile particulare: Iosif Ion Prunner, Anda Anastasescu și John Gritten, Viorel Cosma, Constantin Ionescu-Vovu și Margareta Prunner Ignătescu

Panourile expoziției le puteți vizualiza aici