„Cuvântul cheie în opera de artă rămâne inspirația... ea ține de miracolul vieții
și însoțește spiritele noastre cu vocație creatoare.” (Theodor Grigoriu)
Muzeul Național ”George Enescu” vă invită vineri, 18 septembrie 2015 , la ora 12,30, în Salonul de Muzică al Palatului Cantacuzino din Calea Victoriei nr.141, sediul muzeului, la un eveniment de suflet: lansarea albumului (CD) „OMAGIU LUI ENESCU adus de Theodor Grigoriu“. Rezultat al parteneriatului dintre Muzeul Național ”George Enescu” și: Societatea Română de Radiodifuziune, albumul este realizat la Editura Muzicală. Apariția sa nu ar fi fost posibilă fără susținerea financiară a Fundației ”Theodor Grigoriu”, în mod special al sensibilei sale președinte, doamna Mihaela Marinescu.
Personalitate de prim rang a muzicii româneşti, Theodor Grigoriu este un compozitor ce continuă gândirea muzicală a marelui George Enescu, pe care, de altfel, l-a cunoscut în anul 1944, când Enescu a cântat alături de Constantin Silvestri. (o amintire a compozitorului Theodor Grigoriu (1926-2014) despre George Enescu, într-un sensibil articol al Irinei Hasnaș aici )
Prezent la evenimentul de prezentare publică a albumului ”Omagiu lui Enescu adus de Theodor Grigoriu”, prof.univ.dr. Grigore Constantinescu va evoca personalitățile celor doi Maeștri ai muzicii universale, așa cum însuși mărturisește, ”într-un exercițiu de admirție fără sfârșit”
1.Theodor Grigoriu – Extras din cartea „Vă rog, reveniţi, dragi maeştri!“ de Theodor Grigoriu şi difuzat la Radio în emisiunea „Univers muzical românesc“,19 august 2013, realizator: M. Cengher
2. G.Enescu – Şapte cântece pe versuri de Clément Marot. Orchestraţia: Theodor Grigoriu.Formaţia: Orchestra Simfonică Radio; dirijor: Emanuel Elenescu; solist: Valentin Teodorian. Înregistrare din anul 1971.
3. G. Enescu – Suita Impresii din copilărie pentru vioară şi pian, op 28. Orchestraţia: Theodor Grigoriu. Formaţia: Orchestra de Cameră Radio; dirijor: Vlad Conta. Înregistrare din anul 2009.
4. G. Enescu – Piesă polifonică (Fuga la 4 voci ). Transcripţie pentru orchestră de coarde şi cadenţe de Th.Grigoriu. Formaţia: Orchestra de Cameră Radio; dirijor: Horia Andreescu ; Înregistrare 2005.
5. Theodor Grigoriu – Omagiu lui Enescu; Formaţia: Orchestra Simfonică Radio; dirijor: Ionel Perlea. Înregistrare din anul 1969.
Moderatorul evenimentului va fi doamna Cristina Liliana Andrei, directorul general al Muzeului Național ”George Enescu”.
”Enescu era aşezat pe un scaun, studiind la vioară, în surdină, pasajele mai dificile ale sonatei. M-a privit o clipă, am schimbat câteva cuvinte şi s-a întors concentrat la studiul său. Puteam deci să-l privesc. Imaginea lui o port de atunci cu mine şi ea mă sprijină în momentele grele, de restrişte. A apărut, desigur, şi când îndepărtam – într-o toamnă la Paris – frunzele uscate de pe mormântul lui de la Père Lachaise, dar mai ilogică şi neconturată, ceea ce mi-a întărit credinţa că spiritul aparţine universului, iar trupul unui loc anume." (Theodor Grigoriu)
”Pornind de la o subtilă abordare programatică, existentă sau presupusă, ce se poate observa în subtextul multor opusuri enesciene, încă de la începuturile creației sale artistice, se constată modul în care muzicianul [George Enescu] lasă posterității un mesaj emoțional menit a tălmăci viziunea sa despre cum ar voi sau ar trebui să fie lumea în care a trăit, de la momentul intrării în existență și până la trecerea hotarului veșniciei. „N-am făcut altceva – spunea George Enescu – decât să traduc ceea ce auzisem cântându-mi în inimă”. Pentru artist, România a fost un tărâm menit a înfățișa oamenilor de pretutindeni o imagine inconfundabilă imagistic, etic, afectiv reprezentând propriile sale trăiri de-a lungul anilor. Drumul acesta începe cu Poema Română „...acolo, departe, pe plaiurile Moldovei..., am străbătut o cale anevoioasă, străjuită de copaci ce se pierd în zarea îndepărtată”, mărturisește Enescu în anii săi târzii, ancorând în timp până la țărmul din Vox Maris. Această călătorie de creație are un înțeles personal, în comentarea muzicii enesciene, îngăduind contemporanilor să „vadă” lumea prin ceea ce putem intui că a fost formată de visul și orizontul personalității artistului”. (Grigore Constantinescu)
”Începând cu momentul intrării în existență – 26 iulie 1926 - derularea evenimentelor ce au stat la baza formării lui Theodor Grigoriu, afirmării în viața muzicală națională, este marcată de Premiul de Compoziție „Enescu” în 1943, moment al integrării ca membru al Societății Compozitorilor Români, apoi studiile cu Aram Haciaturian la Conservatorul „Ceaikovski” și ascensiunea profesională încununată în 1999 cu Marele Premiul al Uniuniii Compozitorilor, în paralel cu promovarea internațională și diversificarea problematicii componistice în lucrări camerale, simfonice, vocal-simfonice, versiuni orchestrale enesciene. Theodor Grigoriu a fost un teoretician care a conturat în sinteză ideile novatoare și soluțiile inedite ale procesului creației și acțiunii componistice contemporane. ” (Grigore Constantinescu)
„N-am făcut altceva decât să traduc ceea ce auzisem cântându-mi în inimă” (George Enescu)
”Imaginea lui o port [...] cu mine şi ea mă sprijină în momentele grele, de restrişte... N-am scris decât ce am trăit.” (Theodor Grigoriu)