Îşi dau concursul:
Baritonii Ştefan Ignat, Răzvan Georgescu
Pianista Liana Mareş
Ansamblul Barockeri
BUCUREŞTI, Aula Palatului Cantacuzino,19 iunie 2015, ora 19
în cadrul manifestărilor dedicate ZILEI MUZEULUI
TESCANI Secţia Dumitru şi Alice Rosetti-Tescanu – George Enescu, 1 iulie 2015, ora 15
SINAIA, Casa memorială „George Enescu”, 2 iulie 2015, ora 17
J. S. Bach - Cantata nr. 82 (solo oboi: Cristina Cincan)
G. Enescu – Cântece pe versuri de Clément Marot şi arii din opera Oedipe
În anul în care comemorăm 60 de ani de la dispariția Maestrului muzicii românești și aniversăm 330 de ani de la nașterea Maestrului muzicii universale, Muzeul Național ”George Enescu” propune o călătorie muzicală sub genericul "De la Bach la Enescu", în locuri dragi marelui muzician român: București, Tescani, Sinaia.
Johann Sebastian Bach , considerat Dumnezeul muzicii și al muzicienilor a devenit modelul structural pentru toți compozitorii ce au creat după el. Îmbogățind stilul baroc pâna la perfecțiune, ne-a dăruit o muzică provocatoare prin dificultatea sa pentru interpreți, de o frumusețe melodică răpitoare și de o adâncime filozofică unică.
Maestrul român l-a venerat și i-a cântat creația pe tot parcursul vieții. Memoria fenomenală a lui Enescu i-a permis să învețe pe dinafară, încă din tinerețe, întreaga creație bachiană pentru vioară.
În dezvoltarea și maturizarea tânărului George Enescu, Johann Sebastian Bach a avut valoarea unui simbol suprem.
De altfel, Enescu însuși mărturisea că ,,Fără nici o exagerare, Bach este pentru mine ceea ce Sfînta Cuminecătură este pentru creştini; de o jumătate de veac el este pîinea mea de toate zilele, iar muzica sa este muzica sufletului meu“.
”Primul meu contact cu Bach s-a stabilit prin Micile Preludii, din care unul este scis pentru lăută.
Evident, pe măsură ce treceau anii, concepția mea despre Bach evolua mult. Încetul cu încetul am învățat să recunosc în el maestrul maeștrilor, pe Sfântul Petru al muzicii...
Cu Bach nu termini niciodată. Când am împlinit 17 ani, regina Carmen Sylva mi-a făcut cadou culegerea Bachgesellschaft : în timpul vacanțelor m-am cufundat în studiul ei, timp de câțiva ani consecutiv. Și încă nu am reușit să citesc toate cantatele : nu cunosc decât o sută cincizeci din ele !
Nu m-a învățat nimeni să-l interpretez pe Bach. Înaintam pe bâjbâite, în întuneric. Desigur, principiile generale sunt evidente, pentru că sunt cele elementare. Dar ar însemna să te mulțumești cu mult prea puțin cântând notele și doar strict textul, care poate îmbrăca semnificații diferite, după modul în care este enunțat.” (Bernard Gavoty – Amintirile lui George Enescu, ed. Curtea Veche, 2005)