Prin intermediul muzicii oamenii se cunosc mai bine și devin mai buni, mai toleranți.
(Lord Yehudi Menuhin)
Expoziția temporară George Enescu și Yehudi Menuhin. Repere ale unei prietenii artistice, este prezentată în foaierul Ateneul Român, spațiu emblematic al culturii muzicale românești, profund legat de personalitatea și activitatea artistică a lui George Enescu. Ateneul Român, loc al unor memorabile concerte susținute de marele muzician și reper al patrimoniului cultural național, devine cadrul firesc al unei expoziții dedicate uneia dintre cele mai importante relații de mentorat din istoria muzicii clasice.
Constituită ca un omagiu adus la 71 de ani de la trecerea în eternitate a lui George Enescu și la celebrarea a 110 ani de la nașterea lui Yehudi Menuhin, expoziția reunește documente, în parte inedite, care ilustrează relația specială dintre cei doi mari muzicieni — o legătură construită pe respect, admirație reciprocă și pasiune pentru muzică.
Selecția expozițională cuprinde articole de presă, fotografii și afișe provenite din arhivele Academiei Română, Bibliotecii Naționale a României și ale Muzeul Național George Enescu, conturând parcursul unei prietenii artistice excepționale.
Întâlnirea dintre Enescu și Menuhin a avut loc în anul 1927, când tânărul violonist, considerat deja un copil-minune, avea doar 11 ani. Impresionat de talentul său, Enescu a acceptat să îi devină profesor și mentor. Lecțiile desfășurate la Paris și la Sinaia, la Vila Luminiș, au depășit sfera tehnicii instrumentale, transformându-se într-o adevărată inițiere în profunzimea artei muzicale. Enescu i-a insuflat discipolului său convingerea că muzica trebuie înțeleasă și trăită cu sensibilitate și autenticitate.
Despre elevul său, Maestrul afirma: „Fusese un adevărat virtuoz deja la vârsta de 12 ani; la 15, era un artist matur. Mai încolo, nu mai aveam ce vorbi decât despre profunzimile stilului. Cred că… pot fi mândru de el.” În același spirit, Enescu mărturisea: „L-am învățat că arta adevărată vine din interior, nu din exterior.”
Pentru Yehudi Menuhin, George Enescu a rămas figura fundamentală a formării sale artistice și umane. Violonistul a recunoscut în repetate rânduri influența decisivă a mentorului său, afirmând: „Enescu a fost cel mai mare profesor pe care l-am avut vreodată și una dintre cele mai profunde influențe din viața mea.” Tot el avea să spună: „Enescu va fi una dintre marile descoperiri ale secolului al XXI-lea (…) Enescu va rămâne pentru mine Absolutul prin care îi judec pe alții.”
Prin documentele și mărturiile reunite, expoziția evocă nu doar relația dintre un maestru și discipolul său, ci și întâlnirea rară dintre două mari spirite ale muzicii universale, unite printr-o prietenie artistică ce a traversat timpul.