---
"Pentru mine, a evoca figura lui George Enescu înseamnă a sta de vorbă cu un mare simbol, pe cât de viu, pe atât de puternic.
Aici, sub cerul patriei sale, George Enescu îmi apare nu numai în scânteietoarele concerte, în care timbruri multiple de instrumente muzicale construiesc în suite și rapsodii, în sonate și simfonii – construiesc peste timpi și spații , pridvoare și arcade sonore, demne să vorbească lumii despre noi și dorurile noastre. (...)
Era îndrăgostit de țară ca nimeni altul; și-a iubit neamul și prietenii. Pe meleagurile noastre, în mijlocul nostru, în suferință și în bucurie, a revărsat prinosul sufletului său, dăruind acestui pământ o operă genială, ce străbate timpul. Omul și-a făcut datoria.
(....) avem credința că peste veacuri ne vom împărtăși de dragostea și de binecuvântarea pe care arta lui a revărsat-o asupra noastră, a țării lui și asupra lumii.
Noi, cei de azi, te socotim pretutindeni prezent, iubite Maestre!
Timpul nu te îndepărtează de noi, ci te apropie, ca să te cunoaștem mai bine, ca să te iubim mai mult!”
(Mihail Jora, 1964)