Expoziția "GEORGE ENESCU în vremea Marelui Război (1914-1918)" la Tulcea

1914

În 1914, în Franța, Marele Război începuse. George Enescu obținuse un permis de ședere în Franța și unul de liberă circulație. Fiind în plină activitate, concerta în diverse zone ale Europei. În 1914, Rapsodiile sale erau interpretate pe continentul american sub bagheta lui Walter Damrosch. În calitate de violonist, George Enescu dădea recitaluri împreună cu artiști celebri pe mari scene ale Europei: Maurice Dumesnil, Marcel Ciampi, Theodor Szántó, Pablo și Guilhermina   la Bilbao (Spania), Paris, Liège, Budapesta (Ungaria), Zurich, Lausanne (Elveția) etc.

Sfârșitul anului (luna septembrie) îl găsește în România, unde începe seria unor concerte pentru care a colaborat cu muzicieni români precum Sergiu Tănăsescu, R. Vrăbiescu, G. Folescu, Cella Delavrancea ș. a. Evenimentele la care participa erau organizate exclusiv în folosul Crucii Roșii a României și a societăților de binefacere, implicate deja în tragicele evenimente care debutau în Europa.

Panourile expoziției

1. Repere din activitatea lui George Enescu în țară

Permis de ședere al lui George Enescu eliberat de Organizația Camp retranche de Paris, 6 august 1914.
Afiș: 14 decembrie 1914, prima audiție românească a Simfoniei a IX-a de L. van Beethoven dirijată de George Enescu la Palatul Ateneului din București.
Cronica războiului.
Manuscris: schiță beethoveniană a Simfoniei a IX-a.
L’Independance Roumaine, 19 decembrie 1914, anunț despre concertul lui George Enescu alături de Cella Delavrancea și repetiția publică a concertului cu Simfonia a IX-a de Beethoven.
Fotografii: tenorul Romulus Vrăbiescu, dirijorul D. G. Kiriac, pianista Cella Delavrancea, Palatul Ateneului din București, Crucea Roșie Română.

1915

Anul 1915 îl găsea pe Enescu oscilând între România și Franța. Susținea numeroase concerte cu Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice la București și strângea fonduri necesare achiziționării unei orgi pentru Ateneul Român figurând pe afișe în calitate de violonist, pianist sau dirijor în compania artiștilor români Theodor Fuchs, Cella Delavrancea, Muza Ghermani Ciomac, Dimitrie Dinicu, Georgeta Berindei, Mircea Bârsan, Iosif Prunner, Socrate Barozzi, C. C. Nottara etc.
În lunile mai-iunie se întoarcea la Paris pentru a concerta și în săli renumite ale capitalei franceze, tot în scopuri de binefacere. Ceda fondurile strânse Asociației femeilor franceze, pentru refugiații, evecauții și sinistrații de război, pentru soldații de pe frontul de nord etc. - Cf. M. Voicana, p. 174-175.
Revenit în România, lucra la finalizarea Suitei a II-a pentru orchestră în Do, op. 20 și compunea Pluie, Le Silence musicien și L’ombre est bleue - poeme de Fernand Gregh, la Cracalia.
La 12 noiembrie 1915, începea seria concertelor și recitalurilor intitulate ”Istoria violinei”, susținute la Ateneul Român din București alături de Th. Fuchs și Dimitrie Dinicu.
Era numit în comisia pentru înființarea Operei Române (27 ianuarie 1915) și solicitat în concerte de binefacere și asistență socială susținute în compania lui Eduard de Max, Marioara Ventura, Tony Bulandra, OMIP, dirij. Ion Nonna Ottescu și alți artiști.
Pentru meritele sale de compozitor și activitatea muzicală impresionantă avută până în anul respectiv, Casa Regală a României reprezentată de Regele Ferdinand I și Regina Maria îl decora pe George Enescu în anul 1915 cu Ordinul Coroana României în grad de Comandor, ilustrând prestigiul de care se bucura tânărul muzician la vremea respectivă.

2.  Concerte în București

Coperta programului de stagiune de la Ateneul Român din anul 1914-1915.
Afișe:

• 2 concerte susținute de George Enescu în compania Cellei Delavrancea și a Muzei Ghermani-Ciomac, acompaniator Theodor Fuchs pentru ”Înființarea unei orgă în Sala Ateneului”, 22 și 24 ianuarie 1915.
• Afișul Concertului Simfonic din 22 februarie 1915 susținut de Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice dirijată de George Enescu la Ateneul Român (în program, Scherzo de D. Cuclin, câștigătorul Premiului de compoziție George Enescu).
• 8 martie 1915 – Actul III din Parsifal de R. Wagner dirijat de George Enescu.
• 15 martie 1915, Concert Simfonic extraordinar dirijat de George Enescu (cu prima audiție a Simfoniei a II-a).
• 12 noiembrie 1915, 16 Concerte Istorice ale literaturei violinei.

Articole de presă:

• Curentul, București, 1922 – Orga va fi instalată la Ateneul Român, articol semnat George Enescu despre achiziționarea orgii și instalarea ei în Sala Ateneului Român din București.
• La Roumanie, București, 19 ian/11 februarie 1915 – Concert Enesco, anunț al unui concert susținut alături de pianistul Th. Fuchs la Ateneul Român din București.
• La Politique, București, 11 martie 1915, Chronique musicale. Le Scherzo de M. Cuclin semnat Constantin Brăiloiu.

Autograf enescian dat cu prilejul concertului din 22 februarie 1915 (din Cartea de Onoare a Orchestrei Ministerului Instrucțiunii Publice).
Manuscris al Simfoniei a II-a enesciene, schiță, prima pagină.
Fotografii: pianistul Theodor Fuchs, violoncelistul și dirijorul Dimitrie Dinicu alături de George Enescu, orga Ateneului Român, tenorul Romulus Vrăbiescu în rolul lui Parsifal, compozitorul Dimitrie Cuclin.

3.  George Enescu, muzician decorat de Regele Ferdinand I

Fotografii:
Regele Ferdinand, fotografie George Enescu cu însemnări pe portativ (...”chanson ou le Concert Européen”...) alăturate unui desen ilustrând o scenă de război. Fotografia poartă următoarea dedicație: ”Pour Mademoiselle Margot, respectueusement, George Enescu 1915 (L’année horrible)”, Regina Maria.
Ordinul Coroana României în gradul de Comandor acordat de Regele Ferdinand I lui George Enescu în ianuarie 1915 și medalie.
Stema Regală a României.
Manuscris – Suita a II-a pentru orchestră în Do major, prima pagină.

1916

În august 1916, România declara război Austriei, intrând efectiv în colimatorul Primului Război Mondial. În luna noiembrie, oficialitățile s-au retras de la București la Iași, luptele desfășurându-se pe numeroase fronturi. S-au înregistrat bătălii sângeroase și evenimente tragice în mijlocul cărora George Enescu, artiști români și chiar Casa Regală – Regele Ferdinand și Regina Maria au încercat pe diverse planuri să amelioreze starea disperată a soldaților, răniților, orfanilor și văduvelor de război.
Activitatea muzicală, oricât de antagonică părea acelor vremuri, era esențială pentru menținerea unui echilibru pe plan socio-uman. Toate eforturile lui George Enescu s-au concentrat în jurul alinării suferințelor prin intermediul artei, a muzicii. A cooptat cât de mulți muzicieni a putut pentru a alcătui la Iași o orchestră menită să umanizeze atmosfera tensionată prin concertele prezentate și să-i ajute prin fondurile obținute pe cei care aveau cea mai mare nevoie de ele.
La București a concertat la Ateneul Român, Sala Teatrului Eforie și Sala Liedertafel cu Socrate Barozzi, Theodor Fuchs, Iosif Pruner, Mircea Bârsan, Cella Delavrancea, Lucia Cosma, Jean Athanasiu, dirij. Dimitrie Dinicu ș. a. A dirijat, a prezentat lucrări proprii în primă audiție, a acompaniat la pian diverși soliști, a susținut recitaluri și concerte în calitate de violonist, a compus și s-a angajat necontenit în activități de binefacere.
Premiul de compoziție George Enescu, înmânat pentru prima oară în 1913 s-a menținut și în anul 1916, câștigătorul acestuia fiind Alfred Alessandrescu. În același an, mențiunile au fost acordate lui Nicolae Caravia, Mircea Bârsan, G. Galinescu și Victor Gheorghiu. În perioada 1917-1918, din cauza situației politice nefavorabile, concursul nu s-a mai organizat.       
Tot în anul 1916, Enescu a fost numit membru de onoare al Academiei Române la propunerea lui Ștefan Hepites, comisie prezidată de Barbu Delavrancea (în iunie 1916) în timpul președinției acad. dr. Constantin  I. Istrati – Cf. P. P. Gogan în Studii de muzicologie – Enescu și Academia.
La inițiativa sa, George Enescu a fost numit președintele echipelor artistice organizate de Crucea Roșie a României, pentru a concerta pe front și în spitalele pentru răniți.

4.  Enescu și parteneri români pe scenele bucureștene

Fotografii:
Violonistul Socrate Barozzi, Teatrul Eforie din București, George Enescu, Enescu și Corul Carmen, contrabasistul Joseph Prunner, soprana Lucia Cosma.
Afișe:

• 10 ianuarie 1916, Concert simfonic dat de Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice dirijată de George Enescu.
• 24 februarie 1916, Mare Concert dat de Joseph Prunner cu concursul lui George Enescu și B. Bernfeld.
• 17, 22, 28, 31 martie 1916, 4 Concerte Populare date de Geroge Enescu cu concursul lui Th. Fuchs.
• 3 aprilie 1916, Mare Concert în folosul Orfelinatului Românesc din Sibiu – Lucia Cosma, Aurelia Cionca, George Enescu.
• 24 aprilie 1916, Damnațiunea lui Faust de H. Berlioz – prima execuție integrală sub conducerea lui George Enescu.

Autograf dat de G. Enescu în Cartea de Onoare a Orchestrei Ministerului Instrucțiunii Publice cu prilejul concertului din 3 ianuarie 1916.
Partituri:
Sept Chanson de C. Marot, op. 15  de George Enescu (coperta).
Articol de presă:

• L’Independance Roumaine, București, Carnet du High Life. Concerts historiques Georges Enesco, 12 februarie 1916.

Scrisoare (manuscris) semnată George Enescu și adresată lui D. G. Kiriak despre reprezentația Damnațiunii lui Faust.

5.  George Enescu – membru onorific al Academiei Române

Fotografii:
George Enescu, Barbu Delavrancea, C. I. Istrati (fotografie pusă la dispoziție de MNIR), Academia Română din București.
Articol :
P. P. Gogan – Enescu și Academia. Documente inedite.
Scrisori:
George Enescu, 25 mai 1916 către Ion Simionescu și 28 mai 1016, George Enescu către C-tin Istrati, președintele Adacademiei Române.

6. Creații enesciene interpretate pe scenele de concert

Manuscrise/tipărituri enesciene – creații interpretate/dirijate în concertele anului 1916 pe scenele bucureștene: Sonata a II-a pentru pian și vioară, Toccata din Pieces Impromptues, Sonata pentru vioară și pian nr. 1, Poema Română, Trio în la minor, Suitaa II-a pentru orchestră. 
Ateneul Român din București.
George Enescu: „În timpul Primului Război Mondial am fost obligat să suport evenimentele la care nu contribuisem cu nimic, Nu mi-am servit țara decât cu armele mele – pana, vioara și bagheta”. Citat publicat în Amintirile lui Gavoty.

7. Declanșarea Războiului în România. Retragerea la Iași.

Cronica războiului din 1916.
Scrisoare adresată de George Enescu Administrației Școlii de Fete – secția Răniților de Război în vederea organizării unui concert de binefacere pentru răniți, București, 22 septembrie 1916.
Fotografii:
Brașovul aflat sub ocupație, George Enescu violonist, Teatrul Național din Iași, Maria Cantacuzino, casa unde a locuit George Enescu la Iași (actual Muzeu Mihail Sadoveanu).

1917

În acel an zbuciumat, George Enescu a continuat să participe la festivaluri organizate la Teatrul Național din Iași care își propuneau să sprijine refugiații și răniții de război. La început de an au rămas consemnate concerte în compania unor artiști precum C. Nottara, Maria Filotti, Socrate Barozzi, Ilie Sibianu, Marioara Ventura ș.a.
Concomitent cu activitatea artistică, Enescu a desfășurat o activitate zilnică în spitale. Legătura sa cu Casa Regală a continuat să rămână strânsă, atât el, cât și Regina Maria punându-se necontenit în slujba răniților de război.
În februarie/martie 1917 a avut loc un eveniment important al anului 1917: o vizită în Rusia – unde a susținut un recital cu pianistul Alexandr Siloti la Teatrul Mariinski din Petrograd/St. Petersburg în folosul Crucii Roșii Ruse.
Întors din nou în România, a cântat la Iași, Dorohoi, Botoșani, Bacău, Bârlad cu Marioara Ventura, Alfred Alessandrescu, Socrate Barozzi, Maria Filotti, Nicolae Caravia, Muza Ghermani-Ciomac ș.a. în beneficiul invalizilor de război și al răniților. În decembrie 1917 a dirijat primul concert simfonic al orchestrei pe care a organizat-o cu elemente locale si artiștii refugiați la Iași, veniturile fiind cedate în folosul orfanilor de război și Crucii Roșii a României.
Tot în anul 1917 a avut loc un incident nefericit pentru Enescu: o ladă cu manuscrise (lucrări de tinerețe, dar și schițe prețioase ale operei Oedipe și ale altor partituri) a fost trimisă împreună cu tezaurul României de la București, la Moscova, unde i s-a pierdut urma o perioadă îndelungată. Cu ajutorul dirijorului Bruno Walter, acea ladă cu manuscrise a fost recuperată 7 ani mai târziu.

8. Evenimente dramatice din timpul războiului

Fotografii – Ipostaze ale Războiului de pe frontul românesc de la Oituz, Cașin, Mărăști cu Regina Maria și Regele Ferdinand, Regina Maria și Crucea Roșie Română.
Citate: C. Argetoianu și Andreea Măniceanu despre faptele eroice ale Reginei Maria în timpul războiului.

9. George Enescu implicat în concerte de binefacere

Cronica războiului din anul 1917.
Fotografii:
George Enescu, Mitropolitul Nifon – Episcop al Dunărei de Jos cu autograf, Teatrul din Botoșani, ipostaze din Galați, panglică tricoloră oferită lui George Enescu cu prilejul unui concert de binefacere la Galați.
Partitura piesei Hora Unirii de Al. Flechtenmacher, aranjată de George Enescu și dirijată în ianuarie 1917.
Afișe:

• 3 Ianuarie 1917, Teatrul Național din Iași, Mare Festival Artistic-literar – operă de binefacere cu concursul lui George Enescu.
• 21 mai 1917, Teatrul Eminescu din Botoșani, Reprezentație de Gală dată de Școala Militară de Infanterie cu concursul lui George Enescu și programul evenimentului.

Scrisoare manuscris semnată Myra Xenopol Catargi, 3 august 1917 și adresată lui George Enescu în care îl roagă să intervină pentru Leon Lefter, artist al Teatrului Național din Iași, înrolat în Regimentul 14.

10. Momente de relaxare la Tescani  

Fotografii:
George Enescu, Dumitru Rosetti Tescanu, Alice Tescanu, ipostaze din Tescanii începutului de secol XX, Maria Cantacuzino.
Scrisoare manuscris semnată George Enescu, datată 26 octombrie 1917 și adresată lui Dumitru Rosetti Tescanu în care îi mulțumește acestuia pentru găzduirea sa la Tescani și clipele minunate petrecute acolo (document din Arhivele Statului Român).

11. George Enescu la St. Petersburg

Fotografii:
Teatrul Mariinski din St. Petersburg, pianistul Alexandr Siloti, dirijorul Bruno Walter.
Copertă de carte: Alexandr Solzhenitsyn – The Red Wheel, March 1917 și citat despre Concertul lui Enescu și Siloti la St. Petersburg din 1917.
Citate despre concertul lui Enescu la St. Petersburg și situația manuscriselor enesciene plecate/pierdute și regăsite la Moscova.

1918

 În urma unor eforturi sisținute ale lui George Enescu și ale muzicienilor implicați, anul 1918 a marcat fondarea oficială a Orchestrei Simfonice din Iași (Cf. M. Voicana - Studii și cercetări de istoria artei, edit. Academiei).Începând cu luna ianuarie 1918, Teatrul Național din Iași a găzduit o serie de 20 de concerte simfonice organizate și dirijate de George Enescu în compania unor soliști precum C. C. Nottara, Constantin Bobescu sau Th. Fuchs. Desigur, calitățile de violonist ale muzicianului român au rămas consemnate în cronicile vremii, cum sunt cele semnate de Paul I. Prodan în urma mai multor recitaluri date în folosul Crucii Roșii Franceze – împreună cu dirijorul Jean Bobescu – sau pentru reconstituirea satului Mărăști (bombardat în 1917)unde George Enescu a figurat alături de artiștii Viorica Costescu Duca, Romulus Vrăbiescu, George Niculescu Bassu sau Jean Athanasiu.
George Enescu a vizitat des orașele Chișinău și Bălți unde a susținut alte concerte de binefacere, donând veniturile orfanilor de război. Ziarul România Nouă din Chișinău conține numeroase articole referitoare la acele evenimente ce l-au avut în prim-plan pe George Enescu.
Modest și plin de recunoștință, muzicianul a mai făcut un gest de mare omenie în luna mai a anului 1918 când a organizat un festival în onoarea profesorului ieșean Eduard Caudella, cel care, cu ani în urmă, i-a sfătuit părinții să îl trimită pe copil la studii în capitala Austriei, intuind anvergura talentului lui George Enescu. Acesta a dirijat și interpretat lucrările lui E. Caudella, manifestându-și astfel recunoștința pentru gestul altruist al dascălului ieșean. Seria concertelor de binefacere în compania unor artiști ca Ion Scărlătescu, Flor Brevman, Jean Bobescu, Nicolae Caravia sau C. C. Nottara a continuat pe parcursul anului 1918, cu scurte pauze în care Enescu se retrăgea pentru a putea definitiva diverse compoziții (bunăoară Simfonia a III-a, finalizată la Dorohoi în august 1918). Printre orașele vizitate de George Enescu în compania unor parteneri români de scenă s-au numărat Iași, Bârlad, Galați, Roman, fiind mereu întâmpinat ca un aducător al păcii, un binefăcător.
Armele sale: „pana, vioara și bagheta” l-au slujit pe întreg parcursul Primului Război Mondial, punându-le mereu în slujba celorlalți. Neobosit, la finalul unei conflagrații ce a secătuit România și omenirea de puteri, G. Enescu conchide: „din 1918 scot din nou din cutie vioara, și cum se termină războiul, o iau din nou la drum”...

12. Ianuarie-martie 1918

Fotografii:
George Enescu, Theodor Fuchs, C-tin Nottara (MMB), Teatrul Național din Iași, Constantin Bobescu, Jean Bobescu, Victoria Costescu-Duca, Jean Athanasiu, Niculescu Bassu, imagini de pe frontul de la Mărăști.
Medalie primită de George Enescu din partea Asociației Femeilor Franceze.
Cronici – fragmente – de Paul I. Prodan despre concertele lui George Enescu susținute în folosul Crucii Roșii Franceze și reconstituirea satului Mărăști.

13. Aprilie-iunie 1918

Fotografii:
Primăria din Chișinău, Primăria din Bălți, Eduard Caudella, George Enescu.
Articol de presă din România Nouă – „Venitul Concertelor Enescu” și anunț despre alt concert de binefacere al lui Enescu la Chișinău.
Partituri:

• Concertul nr. 1 pentru viaoră și orchestră op. 61 de E. Caudella, dedicat lui George Enescu (pag. de titlu).
• Manuscris enescian – Impresii din copilărie pentru vioară și pian op. 28, dedicat lui E. Caudella (pag. 1).

14. Iulie-septembrie 1918

Fotografii:
Constantin C. Nottara, Universitatea din Iași, Ion Scărlătescu, Casa Memorială George Enescu din Dorohoi, dirijorul Jean Bobescu, Piața Unirii din Iași.
Fragment de cronică: Recitalul Scărlătescu – semnată de Paul I. Prodan (publicată în Teatrul Românescu în războiu, Iași, 1918)
Manuscris enescian: Simfonia a III-a (ultima pagină, semnată și datată Dorohoi, 20 august 1918).
George Enescu – Scrisoare de recomandare pentru Jean Bobescu datată septembrie 1918.

15. Octombrie-decembrie 1918

Fotografii:
George Enescu în mijlocul membrilor Orchestrei simfonice din Iași, Nicolae Caravia, George Enescu – violonist, harta României la 1918, tricolorul.
Titlu al unui articol de presă din ziarul România Nouă, Chișinău, 1918.
George Enescu: „...din 1918 scot din nou din cutie vioara, și cum se termină războiul, o iau din nou la drum”.