De la începuturile sale (1923), festivalul organizat de Societatea Internaţională de Muzică Contemporană (SIMC)/International Society for Contemporary Music (ISCM)) a susţinut pluralitatea stilurilor componistice moderne – şi astfel şi-a menţinut viabilitatea, vitalitatea –, a propulsat în atenţia publică nume de compozitori, a programat creaţii devenite astăzi clasice. Austria rămâne ţara de care se leagă, în 1922, iniţiativa înfiinţării celei mai mari organizaţii muzicale destinată promovării muzicii noi – SIMC –, iniţiativă aparţinând muzicologului şi compozitorului Rudolph Réti şi, alături de el, compozitorului Egon Wellesz.
Timp de decenii, societatea cu centrul la Londra îşi propune să funcţioneze ca o uniune supranaţională a compozitorilor, pentru promovarea muzicii contemporane din toate tendinţele şi orientările estetice, fapt îndeplinit tocmai în festivalul (intitulat din 1974 World Music Days) ce-şi schimbă anual sediul în oraşe importante ale lumii. Desigur, în numeroasele concerte plasate astfel sub egida SIMC s-au dezbătut marile problematici de stil ale creaţiei moderne, începând chiar de la terminologia ce nuanţează diferenţa între „muzica nouă” şi „muzica contemporană” (reflectată inclusiv în specificul denumirii germane, respectiv franceze sau engleze, bunăoară Internationale Gesellschaft für Neue Musik faţă de International Society for Contemporary Music). „Muzica nouă” a fost o vreme sinonimă cu orientarea dodecafonică a celei de-a doua şcoli vieneze, dar se pare că cel puţin la fel de bine a fost reprezentat neoclasicismul interbelic în programele festivalului.
Mai multe informaţii găsiţi la adresa snr.cimec.ro