Grădini sonore

„N-escu” este un program anual al Muzeului Național „George Enescu” dedicat muzicii contemporane românești. A patra ediție a proiectului reunește șase lucrări diferite, care au ca sursă de inspirație o lucrare enesciană unică în literatura simfonică universală, datorită caracterului său monodic. Este vorba de „Preludiul la unison” din „Suita nr. 1 pentru orchestră, op. 9 de George Enescu, a cărui melodie simplă cuprinde în esența sa complexul de tradiții muzicale românești, folclorice și bizantine.

GRĂDINA ECOURILOR / GARDEN OF ECHOES

Concert co-organizat de Muzeul Național “George Enescu”

Ansamblul SONOMANIA | Dirijor: Simona Strungaru

Mircea Grigore Lazăr (vioară),Valentin Ghita (oboi),Mihai Pintenaru (clarinet),Tamara Dica (violă),Eugen-Bogdan Popa (violoncel),Mihai Murariu (pian)

PROLOG:

Tudor Feraru– “Echoes” pentru oboi, clarinet, vioară, violoncel şi pian

PROJECT N-ESCU ediția a IV-a 

Diana Gheorghiu– “Pre(sque) ludi(que)” (p.a.a.)

Áron Török-Gyurkó– “Modulude 5191” pentru oboi, violoncel şi pian (p.a.a.)

Irina Vesa– “Unisonder” (p.a.a.)

Sebastian Țună– “Metamorfoze - Prelude a'unison” pentru clarinet, vioară, violă, violoncel (p.a.a.)

Bogdan Pintilie– “Între foc și noapte” pentru clarinet, pian, vioară, violă şi violoncel (p.a.a.)

Victor Colțea– “Un(i)son” (p.a.a.)

Tudor Feraru– “Echoes” (2006)

Lucrarea este o comandă a ansamblului canadian “Turning Point” şi are la bază ideea unei improvizații continue, în care instrumentele încearcă permanent să se îngâne reciproc. Rezultatul notabil al tehnicii amintite este reprezentat de structura heterofonică ce oscilează între momente cu textură densă și segmente de intonație rarefiată.  În marea ei parte, lucrarea se constituie ca o proiecție polifonico-verticală a unei singure idei melodice. Tempo-ul este doar în mod aparent liber, sugerând o curgere improvizatorică. În realitate, coordonarea instrumentelor este strictă, iar structura ritmică e condiționată de principiul complementarității planurilor. Sub aspect formal, piesa se constituie dintr-o succesiune de segmente cu evoluție liberă și o scurtă coda, cu tentă recapitulativ-conclusivă.

Diana Gheorghiu– “Pre(sque) ludi(que)”

“Pre(sque) ludi(que)” este un joc de densități și structuri ce se bazează pe un material tematic minimal, extras din primele măsuri ale preludiului enescian. Gândit ca o succesiune fulgurantă de stări emoționale, materialul sonor este prelucrat vertical și orizontal, alternând ritmica pregnantă, rapidă, cu structuri statice, aluziv-eterofonice, totul desfășurându-se într-un spațiu temporal super-condensat.”

Áron Török-Gyurkó– “Modulude 5191”

Titlul “Module 5191” este o trimitere la procesul de modulare a sunetelor Preludiului la unison, realizat printr-un algoritm bazat pe relația parțialelor 5-19-1, care în spectrul sunetului do sunt: mi-mi b-do. Sunetele rezultate astfel sunt rearticulate într-un discurs dramaturgic muzical nou, în trei secțiuni. Fiecare secțiune constă într-un monolog al unui instrument, cu completări timbrale aduse de celelalte două instrumente. Relațiile armonicelor E-Es-C sunt utilizate uneori și în aceste microdezvoltări timbrale ale materialului sonor.

Irina Vesa– “Unisonder” 

Titlul e o combinaţie a cuvintelor “unison” şi “sonder”, care în limba engleză semnifică revelaţia că fiecare trecător pe care îl observi fugitiv are de fapt o viaţă la fel de complexă şi de “reală” ca şi tine. Piesa încearcă să redea acest parcurs: interioritatea şi singularul (unisonul propriu-zis) - revelaţia (armonice şi dinamism; sunetul, dincolo de notă, e mai complex decât pare) - pătrunderea imaginară în lumea posiblă a Celuilalt (schimbare de ethos) - întoarcere “îngândurată” (material din primele secţiuni) - final în care tipul de energie cu care am pornit este transfigurat, înnoit. Am urmărit şi găsirea altor valenţe ale materialului original.

(“sonder” – neologism din proiectul autorului John Koenig: “The dictionary of obscure sorrows”)

Sebastian Țună– “Metamorfoze - Prelude a'unison” 

Celulele și motivele din “Preludiul” lui Enescu sunt prezentate uneori explicit, dar predomină ideea de amintire, ele fiind prezentate precum un ecou sau precum crâmpee ale unor amintiri care vin și apoi dispar, fără să conștientizăm. Procesul se bazează pe un mecanism de transformări în pași mici dar într-o continuă mișcare, astfel fiind configurate secţiuni de ordine - unde apar citate clare din preludiul la unison și secţiuni ale dezordinii - fragmente în care sunt prezentate vag, precum în starea de confuzie sau uitarea, anumite celule sau motive care sunt citate inexact sau incomplet, fiind organizate organizate să să desfășoare pe o durată de aproximativ 6 minute, o durată care este aproximativ egală cu durata “Preludiului la unison” al lui George Enescu.

Bogdan Pintilie– “Între foc și noapte” 

Am construit piesa plecând de la cele trei celule care stau la baza întregii prime părți din suită. Fiecărei celule în parte i-am atribuit diferite tehnici de prelucrare, cum ar fi: inversarea, recurența sau inversarea recurenței. Tot la nivel melodic am modificat și anumite intervale constitutive. De exemplu, cvinta perfectă am transformat-o în cvartă mărită, oferind astfel liniei melodice o sonoritate mai sumbră, mai mohorâtă, mai întunecată, imagine ce este sugerată și de titlul lucrării. Mai departe, m-am gândit să aduc piesei în devenire și o dimensiune omofonă, încredințată instrumentelor de coarde. Aceste armonii funcționează ca o permanentă umbră a monodiei, accentuând astfel și mai mult ideea de întuneric. Pianul este personajul străin care intervine permanent în cursul melodico-omofon de la clarinet și coarde, cu armonii inspirate din “Carillon nocturne”.

Victor Colțea– “Un(i)son” 

Semnificația titlului are in spate un joc de cuvinte ce combină termenul "ison", cuvântul "sunet" in franceza si de asemenea, termenul muzical "unison". Isonul este o notă susținută de-a lungul unui cântec și este folosită în muzica bizantină, dar fără a transforma cântecele într-o structură armonică sau polifonică. Drept rezultat, piesa își ia forma din aceste multiple înțelesuri adunate în titlu, trecând de la o structura sonora la alta si creând diferite universuri sonore.

Unul dintre obiectivele principale al ansamblului SONOMANIA, înfiinţat în 2012 de către compozitoarea Diana Rotaru,este câştigarea unui public noupentru muzica modernă şi contemporană, o muzică vie pe care membrii ansamblului o iubesc şi o cântă cu pasiune încă din primii ani de studiu. SonoMania participă cu precădere în concerte cu o componentă interdisciplinară sau multimedia, fiind şi un promotor al muzicii tinerilor compozitori din România. Ansamblul a participat la festivaluri importante, precum Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi– SIMN (Bucureşti, 2012, 2013, 2016-2019), Festivalul CLUJ MODERN (2019), Festivalul Internaţional de Arte Noi InnerSound– Silent Film Night(Bucureşti, 2012-2018), Trieste Prima(2019), Festivalul Desideria organizat de Accademia Filarmonia Romana (Roma, 2017), Bucharest Music Film Festival – ArCuB (2012-2014), Toamna Muzicală Clujeană(Cluj, 2016), Craiova Muzicală(Craiova, 2016), CIMRO DAYS (2014, 2018), Festivalul internaţional Meridian– Zilele SNR-SIMC (Bucureşti, 2012-2019), etc.