Integrala lucrărilor pentru pian solo în intepretarea pianistei Violetta Ștefănescu.
Solistă
VIOLETTA ȘTEFĂNESCU - pian
invitată
ANDREEA CARMEN MARIN - soprană
Suita
Cortège de Nymphes:
Calypso(2013)
Briseis (2016)
Aphrodite(2018)
Enceladus (2016)
Endeavour Bells (2008)
Sonatina (1985)
Sonatina buffa - Omagiu lui Charlie Chaplin pentru pian la patru mâini (1986)
Interprete: Livia Teodorescu-Ciocănea și Violetta Ștefănescu
Melancolie (1989) – lied pe versuri de Mihai Eminescu
Evangheliile Toamnei (2002) – lied pe versuri de Nichita Stănescu
S'amor non è... (2007) – lied pe versuri de Francesco Petrarca (Sonetto 132)
Interprete: Andreea Carmen Marin și Violetta Ștefănescu
Livia Teodorescu-Ciocănea, compozitoare şi pianistă, este profesor universitar doctor la catedra de compoziţie a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucuresti, unde predă compoziţie, stilistică și poetică, forme şi analize muzicale. În anul 2017 a primit titlul și poziția onorifică de Adjunct Associate Professor (Research) la Monash University, Melbourne, Australia. Creaţia sa cuprinde peste 65 de lucrări în diferite genuri muzicale (cameral, vocal, simfonic şi concertant) precum: Archimedes Symphony, Ritual pentru fermecarea Aerului sau Déesses de l’Air. A scris baletul Le Rouge et le Noir după Stendhal (premieră la Opera Națională București în 2000, intrat în repertoriu) și opera Doamna cu cățelul după Cehov (comandă a UCMR 2015). Lucrările sale au fost interpretate în ţară de Filarmonica George Enescu, Orchestra Naţională Radio, Orchestra de cameră Radio, Orchestra Operei Naţionale Bucureşti, și în străinătate: Italia, Franța, Spania, Anglia, Germania, Ucraina, Danemarca, Australia, Indonezia, Japonia, Hong Kong, SUA. Muzica sa figurează pe CD-uri publicate în ţară - Antologia muzicii simfonice româneşti vol. 5, Le Rouge et le Noir (Electrecord-2006) - şi în Australia - Bridges 1& 2 (Move Records). A câştigat Endeavour Award 2008 Postdoctoral Research Fellowship la Monash University, Melbourne, Australia. Ca pianistă, a susținut numeroase concerte și recitaluri-solo, precum și recitaluri vocal-instrumentale cu Pompeiu Hărășteanu, Mihaela Agachi, Lucian Corchiș, Lucia Cicoară-Drăgan, Alexandra Coman, ș.a. A interpretat pentru prima oară în țară lucrările lui Olivier Messiaen Visions de l'Amen şi Turangalîla Symphony (cu Filarmonica George Enescu) și a susținut recitaluri cu muzică de Chopin, Schubert, Beethoven, Liszt, Debussy. În 2010 și-a interpretat Concertul nr. 2 - Lebenskraft, acompaniată de Filarmonica George Enescu condusă de Paul Nadler (USA). CD-ul Frédéric Chopin a fost publicat de Electrecord în 2012.
Pianista Violetta Ştefănescu este lector univ. dr. la Universitatea Națională de Muzică din București la Facultatea de Interpretare Muzicală, departamentul de Canto și Artele spectacolului, unde activează din anul 1998. Colaborează ca pianist acompaniator la clasele de canto conduse de Georgeta Stoleriu, Maria Hurduc, Iulia Isaev și Bianca Ionescu. Îşi începe studiile la Liceul de Muzică "George Enescu" din Bucureşti cu profesoara Carmen Manea, continuând sub îndrumarea profesoarelor Zoe Popescu și Olga Szel. Este licențiată a Universității Naționale de Muzică București, secția pian principal, unde a studiat
cu Constantin Ionescu-Vovu. A urmat cursurile de acompaniament cu Martha Joja și pe cele de muzică de cameră cu Șerban Nichifor. A absolvit cursurile de master din cadrul UNMB la secția pian condusă de Veronica Gaspar, având ca temă de cercetare: Integrala creației pianistice a lui Gabriel Faure. Obține titlul de Doctor în muzică la UNMB sub îndrumarea științifică a lui Alexandru Leahu. Studiile doctorale au completat repertoriul pianistic francez, titlul tezei fiind: Exotismul în muzica franceză pentru pian în prima jumătate a secolului XX. Se perfecționează de-a lungul anilor participând la cursurile de măiestrie susținute de Alain Planès, Claude Bessmann, Dalton Baldwin.
Violetta Ștefănescu a obținut o serie de premii și distincții în competiții naționale și internaționale de pian, precum cele din Italia (Citta di Stresa, Isola di Capri, Rovere d'Oro – San Bartolomeo, Citta di Cantù), din Cehia (Usti nad Labem) și din Franța (France Info). Pentru muzică de cameră și de acompaniament primește premii la concursul Orpheus Prijs (Belgia), Remember Enescu (București), Concursul Mihail Jora și la Concursul Național de Interpretare a Liedului - Ionel Perlea (Premiul Fundației “Bianca“). Câștigă în 2018 bursa “George Enescu” acordată de Institutul Cultural Român, efectuând stagiul de cercetare la Paris (martie-aprilie 2018). Cu această ocazie susține un recital la Cité des Arts cu lucrări din repertoriul românesc și francez. În același an obține premii pentru cel mai bun acompaniament la concursurile Dan Cumpătă, Ada Ulubeanu, Emil Pinghireac. În octombrie 2018 participă la un recital de două piane cu muzică de Livia Teodorescu-Ciocănea (alături de compozitoare) în cadrul Festivalului internațional de Duo Majura. În noiembrie 2018 susține un recital-solo cu lucrări de Stroe (Sonata a III-a), Silvestri, Messiaen și Jolivet. Pianista realizează înregistrări speciale la Societatea Română de Radiodifuziune încă din perioada studiilor postuniversitare cu Integrala creației pianistice a lui Gabriel Fauré. De asemenea, înregistrează integrala lucrărilor pentru pian ale lui Francis Poulenc și Darius Milhaud. Susține recitaluri-solo, camerale și vocal-instrumentale în România, Franța, Belgia și Turcia. Colaborează constant în proiecte interdisciplinare cu Arhiepiscopia Bucureștilor. Printre prezentările realizate amintim: Muzica Psalmilor, Conceptul mariologic în creația muzicală universală, Profeții Vechiului Testament - Ipostaze muzicale, Sabbath - de la Teologie la creații muzicale. Participă la Conferințe Internaționale de Muzicologie – Știința Muzicii – Brașov (2017) și de Francofonie – “Limba și Literatura – Repere identitare în context european “ - Pitești (2017 și 2018).
A publicat la Editura UNMB volumul “ Exotismul în muzica franceză pentru Pian – în prima jumătate a secolului XX”(ediție bilingvă româno – franceză).
Andreea Carmen Marin - soprană lirică lejeră, este studentă în anul I Master UNMB la clasa conf. univ. doctor Iulia Isaev. A absolvit secția de Canto Clasic la Colegiul Național de Muzică “George Enescu” la clasa profesoarei Mariana Chihaia. Este câștigătoarea mai multor concursuri naționale și internaționale: “Crai Nou” - premiul I, “Victor Giuleanu” - Marele Premiu și premiul special “Eleonora Enachescu”, “Art Lied” - premiul II, “Paul Constantinescu” - premiul I si premiul special, Concursul internațional “Suzana Szörenyi” premiul special, Concursul internațional “Tiberiu Brediceanu” - premiul III. Este dețină-toarea bursei “Iolanda Marculescu” în 2018. Andreea Carmen Marin este o prezență activă pe scenele de concert din țară și străinătate, ea a cântat și în cadrul Festivalului “George Enescu” și a stagiunii Fundației “Remember Enescu”.
Calypso – fantezie pentru pian solo (2013) se inspiră din povestirea lui Homer. Calypso este o nimfă care îl ține captiv pe Ulysses pe o insulă, departe de Ithaca, prin puterea frumuseții ei. Ideea centrală a acestei piese este aceea că frumusețea este deasupra rațiunii. Diverse imagini sonore sugerează ideile de valuri, insulă, sirene, magia frumuseții lui Calypso și lupta lui Ulysses de a se desprinde de sub puterea acesteia. Piesa a fost prezentată în primă audiție absolută de Tamara Smolyar pe 2 mai 2013, pe scena Filarmonicii din Melbourne, Melbourne Recital Centre (Australia).
Briseis (2016) este o piesă inspirată din Odiseea lui Homer în care găsim povestea unei regine devenită sclavă a lui Achiles în timpul războiului troian. În ciuda situației tragice, aceasta se îndrăgostește de Achiles. Muzica încearcă să ilustreze frumusețea sa delicată în contrast cu forța și caracterul războinic al lui Achiles, precum și ideea de înlănțuire cu dublu sens: de sclavie și iubire. Piesa conține diferite tipuri de gesturi muzicale: figurații ‘împletite’ (sugerând metaforic ‘lanțuri’ sau frumusețea părului împletit al lui Briseis), linii melodice cu caracter liric, acorduri brutale și dense, precum și momente de ‘lamento’. Prima audiție absolută a avut loc la Blackwell Hall din Melbourne, pe 1 septembrie 2016. Interpretă: Tamara Smolyar.
Aphrodite (2018) este o lucrare care se distinge prin transparența scriiturii pianistice, prin momente liniștite contrastând cu cele pasionale sau cu caracter războinic, de marș. Ideile care au prefigurat muzica acestei piese sunt: frumusețea, iubirea, măreția și splendoarea. Prima audiție a acestei lucrări a avut loc pe 31 august 2018 la Melbourne Recital Centre, Australia.
Enceladus (Geysers on icy moon) (2016) este o lucrare al cărei titlu are două semnificații: unul dintre Giganții din mitologia greacă și una dintre lunile lui Saturn. Potrivit legendei, Gigantul Enceladus s-a luptat cu Zeus și cu Atena pentru supremația asupra cosmosului, fiind îngropat sub Muntele Etna. Era considerat responsabil de mișcările și erupțiile acestui vulcan. Pe de altă parte, Enceladus este numele unui satelit al lui Saturn acoperit de o calotă înghețată, care aruncă jeturi de magmă și gheață. Muzica sugerează o viziune cosmică, sentimentul de singurătate, pustietate înghețată (amintind de preludiul Des pas sur la neige de Debussy) și totodată misterul unei posibile vieți subacvatice. Prima audiție absolută a avut loc la Melbourne Recital Centre, pe 29 aprilie 2016. Interpretă: Tamara Smolyar.
Endeavour Bells (2008) este inspirată de bogăţia sonoră a clopotelor, precum şi de simbolistica acestora. Sonoritatea clopotelor este asociată unui răspuns emoţional: chemare, sentimente religioase, durere, eroism, glorie, solidaritate, etc. Varietatea de clopote dată de dimensiune, formă sau material reprezintă o multitudine de sonorităţi care pot constitui un limbaj propriu, cu semnificaţii universale. Titlul lucrării face referire și la numele corabiei lui James Cook, Endeavour, cu care acesta a descoperit continentul australian. A fost interpretată în primă audiție pe 15 octombrie 2009 de către Tamara Smolyar, la Music Auditorium, Monash University, Melbourne și inclusă pe CD-ul numit Bridges 2, publicat în 2011 de Move, Australia (MD 3342).
Sonatina (1985) se compune din două părți: una idilică și totodată ludică, amintind de copilărie, iar cealaltă rapidă și agitată. Amintirea nostalgică a primei părți încheie lucrarea.
Sonatina buffa - Omagiu lui Charlie Chaplin pentru pian la 4 mâini (1986) recrează o imaginară muzică de film mut, având ca personaj pe vestitul Charlot, care trece prin diverse aventuri: este fugărit de polițiști, participă la bătăi cu frișcă, este trist și melancolic, se plimbă nonșalant învârtind bastonul. Tema principală are un caracter de rag-time. (Livia Teodorescu-Ciocănea)