Una din calitățile fundamentale ale omului-singular George Enescu, remarcată de aproape toți discipolii și colaboratorii săi apropiați, dar mai ales de cercetători, a fost generozitatea. Această calitate l-a determinat să instituie premiul național de compoziție ce-i poartă numele, singura distincție și răsplată materială pentru creatorii autohtoni din țara noastră între anii 1912-1946.
Maria Indricău și Anamaria Biaciu-Popa / Eugen-Bogdan Popa (violoncel) - invitat
Proiect cultural-educativ realizat în parteneriat cu Școala Gimnazială Berești Tazlău
Proiect cultural-educativ realizat în parteneriat cu Liceul Teoretic “Aurel Vlaicu”, Breaza, clasa a XI-a C
Recital Cameral Extraordinar- dedicat Zilei Culturii Naționale. Ecou de genialitate și eleganță muzicală în Sala “Ion Baciu” a Filarmonicii Ploiești.
„Oedipe se situează la nivelul celor mai înalte culmi ale artei lirice” afirma compozitorul Arthur Honegger despre capodopera enesciană în Le Figaro littéraire, imediat după dispariţia muzicianului român.
În 1914, în Franța, Marele Război începuse. George Enescu obținuse un permis de ședere în Franța și unul de liberă circulație.
Participă tineri interpreți de la Colegiul Național de Muzică ”George Enescu” București, Colegiul Național de Arte ”Dinu Lipatti” București, Liceul de Artă ”Ion Vidu” Timișoara, Liceul Republican de Muzică ”Ciprian Porumbescu” Chișinău, Universitatea Națională de Muzică București
Biblioteca muzicală a lui George Enescu constituie, în ansamblul arhivei instituției, un set semnificativ de manuscrise și partituri colecționate de muzician de-a lungul cariereri sale, primite de la autori diverși, compozitori români și străini deopotrivă.