„Enescu este superb - violonistul român cucerește publicul cu arta sa”

Pentru a cincea oară în cariera sa, de la primul turneu din anul 1923, Enescu revine în S.U.A. și la începutul anului 1928. Doar cu un an în urmă făcuse excepție susținând în primele luni un număr mare de concerte în diferite orașe din  România.

În lunile ianuarie-februarie 1928, muzicianul este protagonistul unor recitaluri împreună cu pianistul Sanford Schlüssel la San Francisco, Washington, Portland, Indiannapolis.

Muzeul Naţional „George Enescu” deţine o serie de cronici referitoare la aceste concerte, printre care se remarcă şi cea intitulată „Enesco is superb - romanian violinist conquers audience with his art” („Enescu este superb - violonistul român cucereşte publicul cu arta sa”) publicată în Bellingham Herald (Bellingham, Washington, 25 ianuarie 1928) a cărei autor nu a putut fi, din păcate, identificat.

Articolul, dedicat în întregime lui George Enescu, atrage atenţia prin stilul literar rafinat al autorului, care se referă la un concert susţinut de Enescu la  Bellingham, Washington, cu un program alcătuit din Sonata în re major de Nardini, La Follia de Corelli, Introducere şi Rondo Capriccioso  de Saint-Saëns, Poème de Chausson şi Zigeunerweisen de Sarasate.

Cronicarul pune accent în special pe poetica interpretării muzicianului român. „George Enescu, violonistul român, şi-a transmis muzica-sufletului cântând prin corzile instrumentului său în urechile şi inimile unui public de la prima biserică creştină de aici, marţi seara - şi a fermecat. Oricum, Enescu interpretează fermecător. Se prinde în melodiile viorii sale o sclipire a unui spirit în acord cu blândeţea filozofiei poetului, cu calmitatea visătoare a unei perspective spirituale rare care-și găseşte expresia în melodii şi armonii.”

Descriind tehnica enesciană, jurnalistul sesizează că: „la început, nu te impresionează. Emisia coardelor e tot atât de simplă ca a unei voci care cântă, de aceea înţelegerea ei nu e imediată.” Stilistica interpretării lui Enescu este pusă în strânsă legătură cu o profundă expresivitate: „O sală plină de auditori asculta cu răsuflarea liniştită în timp ce cânta şi părea să nu se întoarcă din reveria lucrurilor glorioase şi intangibile, dar reale şi satisfăcătoare să izbucnească în semnele zgomotoase ale aprecierii şi înţelegerii.”

Articolul este publicat în Documente din arhiva M.N.G.E. - articole de presă despre George Enescu, vol. V, Ediţie alcătuită, îngrijită şi adnotată de Florinela Popa şi Camelia Anca Sârbu, Editura