O scrisoare a lui George Enescu către Antonin Ciolan

Muzeul Național „George Enescu” deține și conservă cu grijă un adevărat tezaur documentar, nu doar prin exponatele sale, dar și prin publicații și expoziții, menit să formeze publicului vizitator o imagine cât mai completă asupra personalității marelui nostru compozitor.

Pandemia nu a întrerupt legătura muzeului cu publicul interesat, ci a deschis posibilitatea vizitării lui prin intermediul internetului.   

Și pentru că am amintit expozițiile organizate de Muzeul Național „George Enescu”, aș vrea să mă opresc asupra unui document pe care una dintre expoziții l-a adus în fața publicului pentru prima dată. Este vorba despre o scurtă scrisoare semnată de Enescu, datată iunie 1922, în  care muzicianul își exprima admirația față de activitatea dirijorală și de promotor al muzicii, pe care a avut-o dirijorul Antonin Ciolan, cel care a condus Societatea muzicală George Enescu, de la Iași, încă de la înființarea sa, în 1919.

De numele dirijorului și profesorului Antonin Ciolan se leagă dezvoltarea vieții muzicale a două orașe românești de primă mărime: Iași și Cluj.

Ca profesor la conservatoul din Iași și apoi a celui din Cluj, Antonin Ciolan a creat o adevărată școală de dirijat.

Emanuel Elenescu, Emil Simon, Petre Sbârcea, Dinu Niculescu, Florica Dimitriu, sunt doar câteva nume din pleiada elevilor săi.  Sergiu Celibidache a afirmat că a fost elevul lui Antonin Ciolan pe vremea când era încă la Iași. Și, bineînțeles, nu poate fi uitat numele dirijorului Erich Bergel, poate cel mai iubit elev al maestrului, care a făcut o carieră internațională remarcabilă, dirijând mari orchestre simfonice ale lumii.

Scrisoarea semnată de George Enescu în 1922, a putut să fie vizionată de public pentru prima dată în 2018, în cadrul celei de a doua expoziții Muzicieni în arhiva C.N.S.A.S., organizată și găzduită de  Muzeul Național „George Enescu”. Și aceasta pentru că, până la această dată, a stat ascunsă, alături de alte documente, într-un dosar instrumentat în 1944 pe numele lui Antonin Ciolan și care atestă că acesta a fost cercetat în stare de arest, sub suspiciunea de a fi fost  „criminal de război”, deși activitatea sa de dirijor al Operei din Odesa (între 1942-1943) nu îndreptățea în niciun fel o astfel de bănuială.

Antonin Ciolan, muzician înzestrat și devotat artei sale, a depus această scrisoare în apărarea activității sale, tocmai ca pe o mărturie în plus a faptului că muzica a reprezentat pe parcursul întregii sale vieți, principalul scop al existenței sale. 

Textul scrisorii este simplu, scris cu sinceră apreciere și, cred, că ortografierea cu majusculă a cuvântului „Cinste”, subliniază cu subtilitate, admirația și respectul lui Enescu pentru valorile morale, dar și modestia care l-a caracterizat toată viața:

„Țin să spun aici toată recunoștința ce o păstrez Domnului Antonin Ciolan pentru remarcabila activitate artistică, pentru sârguința și devotamentul, pentru cauza muzicală ce-a apărat-o victorios timp de mai bine de trei ani la Iași în capul Societății Simfonice ce-mi  face Cinstea să-mi poarte numele. Doresc Domului Ciolan încă mulți ani de mună rodnică pentru binele nostru. 

„George Enescu - Iunie 1922”                                       

                                                                                             Text: Doina-Mihaela Purcaru, muzeograf