Un eveniment interesant al anului 1932 este cel în care Enescu s-a manifestat ca solist în Concertul pentru vioară și orchestră de Beethoven alături de Portland Symphony Orchestra dirijată de muzicianul olandez Willem van Hoogstraten (11 ianuarie).
Aprecierile autoarei Margaret Skavlan din articolul său intitulat „Great applause greets violinist from Romania”, publicat în Oregonian, se situează în zona superlativului. Reiese, astfel, că interpretarea oferită de Enescu a fost fascinantă remarcându-se „sunetul vibrant, sonor, convingător și de o remarcabilă puritate. Există magie în digitația sa subtilă și nu e de mirare că aplauzele au venit ca o avalanșă în acel moment delicios când [...] vioara lui a cântat deasupra celui mai discret murmur al orchestrei de coarde. A fost rechemat de șase ori la finalul concertului.”
În câteva cuvinte, autoarea reuşeşte să-i contureze muzicianului un portret destul de complex: „Sunt 30 de ani de când Enescu cânta la vioară şi compunea muzică minunată în grădina palatului reginei poete Carmen Sylva a României. El încă poartă cu sine o nelinişte divină, strâns legată de puterea şi autoritatea arcuşului său. Marile succese personale de-a lungul continentelor, elevii talentaţi, incluzându-l pe tânărul strălucit Yehudi Menuhin, întâmplările şi nenorocirile timpului nu au alterat simplitatea caldă a acestui mare muzician.”
Articolul este publicat în Documente din arhiva M.N.G.E. - articole de presă despre George Enescu, vol VI (ianuarie 1932-martie 1933), Ediţie alcătuită, prefaţată şi adnotată de Cristina Liliana Andrei și Florinela Popa, Editura Muzicală, Bucureşti, 2013, pp. 27, 28.