139 de ani de la nașterea lui George Enescu

Se împlinesc 139 de ani de la nașterea muzicianului român de geniu, George Enescu, o personalitate unică, plină de strălucire, ce a atras de-a lungul timpului multe condeie în încercarea de a-i înțelege și de a-i contura esența stilului său componistic și interpretativ.

Unul dintre scriitorii devotați muzicii enesciene a fost și Marguerite Vessereau. Publicațiile ei referitoare la marele maestru român demonstrează atât o documentare amănunțită a puținelor scrieri biografice existente până atunci despre Enescu, cât și o cercetare personală a activității muzicianului desfășurată în Franța, a creației sale muzicale pe care autoarea o considera superioară.

Din publicațiile tinerei autoare din anul 1930 se remarcă volumul Roumanie – Terre du dor, editat de Presse universitaires de France, dar și amplul articol apărut în Le Monde Musical, intitulat „Le violon – L'Enfance de Georges Enesco”.

Acest articol, care se află în arhiva M.N.G.E., se prezintă ca o oglindă a vieții și personalității enesciene, oferind o descriere substanțială a copilăriei muzicianului petrecută în România, până la plecarea sa la studii în Viena.

Autoarea consideră că amprenta stilistică a lui Enescu este strâns legată de trăirile tânărului muzician alături de familia sa, de primele sale contacte cu muzica lăutărească și cu cea religioasă. „La biserică asculta cântări intonate de cinci sau șase voci, acelea de care dispun chiar și cele mai modeste parohii”, iar în sat îi asculta pe lăutari „timp de ore, și le remarca deprinderile: notele atacate sub ton, portamentele, vibrato-urile nebunești.”

Articolul este publicat în Documente din arhiva M.N.G.E. - articole de presă despre George Enescu, vol V (1923-1931), Ediţie alcătuită, prefaţată şi adnotată de Florinela Popa şi Camelia Anca Sârbu, Editura Muzicală, Bucureşti, 2012, pp. 268-271.