În interviurile pe care le acordă unor publicații românești, Enescu îndeamnă compozitorii să creeze o muzică specific românească, pătrunsă de un etos aparte, mai ales în viziunea publicului din afara țării noastre.
De asemenea, în străinătate și mai ales în S.U.A., muzicianul se manifestă ca un adevărat ambasador al muzicii românești, considerând necesară o promovare intensă a acesteia în cât mai multe centre culturale din Europa și America.
La începutul anului 1926, în turneul din S.U.A., opiniile sale referitoare la cultura și muzica românească sunt publicate în Columbus Dispatch, sub titlul On Romanian Music.
Enescu realizează un interesant portret al țării natale, în concordanță cu politica externă a acelei perioade, punând accent pe caracterul latin al limbii române: „Aș dori să spun doar un cuvânt despre muzica propriei mele țări și despre ceea ce ne putem aștepta de la ea, în contextul său istoric. Contrar aparențelor, România nu este o țară slavă, ci una latină. Înființată în urmă cu 2000 de ani, și-a păstrat caracterul complet latin în ciuda dimensiunilor sale nesemnificative și a faptului că este înconjurată pe fiecare parte de comunități străine, slavă și teutonică.”
Pornind de la obiceiurile și tradițiile muzicii folclorice românești, Enescu se referă succint, în Columbus Dispatch,și la recuperarea accelerată a tradițiilor muzicale occidentale de către compozitorii români: „Cea mai mare parte a activității de creație a fost făcută de români în ultimii 15 ani”.
În legătură cu etosul autentic al muzicii românești, aduce unele precizări: „Muzica noastră, destul de stranie, e influențată nu de caracterul slav, ci de cântecele populare indiene și egiptene, introduse de membrii acestor descendențe îndepărtate, acum clasați drept țigani, aduși ca sclavi în România de către cuceritorii romani. Caracterul profund oriental al muzicii noastre folclorice derivă din aceste surse și posedă o savoare pe cât de singulară, pe atât de frumoasă.”
Articolul este publicat în Documente din arhiva M.N.G.E. - articole de presă despre George Enescu, vol V (1923-1931), Ediţie alcătuită, prefaţată şi adnotată de Florinela Popa şi Camelia Anca Sârbu, Editura Muzicală, Bucureşti, 2012, p. 137.