George Enescu - aprecieri referitoare la muzica americană

Dacă majoritatea articolelor din presa americană îi etalează prestațiile admirabile ca violonist și dirijor, oferind informații însemnate despre creațiile sale interpretate în diverse concerte, unul dintre articolele publicate în anul 1926 prezintă opiniile lui Enescu referitoare la muzica americană. Astfel, muzicianul român apare într-o ipostază mai puțin obișnuită, ca autor al articolului Impressions of Composer on Evolution of American Music, publicat în Ohio State Journal.

Enescu s-a arătat entuziasmat de profesionalismul muzicienilor și instituțiilor muzicale americane, fapt confirmat de el însuși în multe interviuri publicate la noi în țară, dar și în acest articol apărut în Ohio State Journal, Columbus. Articolul reflectă perspectiva lui Enescu asupra muzicii americane prin comparație cu fenomenul modernității europene. Muzicianul constată că „dezavantajul compozitorului american care încearcă să-și configureze un idiom modern nu e că nu aude ce e mai bun din ceea ce fac contemporanii săi europeni, ci că se află atât de departe de atmosfera în care ei creează.”

Enescu subliniază necesitatea existenței unor modele pentru tinerii compozitori, mărturisind din experiența sa: „Zeul propriei mele adorații tinerești era Brahms și am scris creațiile mele timpurii în mod flagrant «în maniera» nemuritorului Johannes. În mintea mea, tânărul compozitor, ambițios să scrie simfonii, nu putea să aleagă altceva mai bine decât mine, pentru că de la Brahms a putut învăța cum să îmbine integritatea clasică a formei cu cea mai perfectă libertate și mobilitate a expresiei [...]”.

Muzicianul român amintește în articolul său și de Grupul „Celor Șase”, înființat cu opt ani în urmă de Erik Satie, foarte apreciat în unele medii din New York. Din creația americană, Enescu aduce în discuție numele unui muzician vizibil influențat de muzica lui Dvořák, John Powell (compozitor, pianist și etnomuzicolog), în a cărui creație se întrevăd elemente de coeziune între muzica americană și cea europeană. Este reliefată „bogăția tematică extraordinară și vitalitatea primitivă a ritmurilor” din recenta lucrare a acestui compozitor american, Rhapsodie Negre pentru pian și orchestră (1918).

Articolul este publicat în Documente din arhiva M.N.G.E. - articole de presă despre George Enescu, vol V (1923-1931), Ediţie alcătuită, prefaţată şi adnotată de Florinela Popa şi Camelia Anca Sârbu, Editura Muzicală, Bucureşti, 2012, pp. 140-141.