Un fond "Gh. Enescu"

Autor: Camelia Anca Sârbu

Articolul, publicat la Iaşi, la data de 20 ianuarie 1919, a fost scris în urma succeselor obţinute de Enescu la Teatrul Naţional din Iaşi, la pupitrul dirijoral al Orchestrei Simfonice "George Enescu". Articolul ilustrează şi activitatea umanitară a muzicianului, refugiat la Iaşi din noiembrie 1916, care cu vioara sa a încercat să atenueze atmosfera apăsătoare din timpul Primului Război Mondial, puternic intensificată şi de urmările teribilei gripe spaniole, una dintre cele mai severe pandemii din istoria umanităţii.

Autorul se referă la aportul deosebit de important pe care l-a avut Enescu în dezvoltarea culturii ieşene, prin concertele caritabile susţinute de acesta în spitalele ieşene, prin ajutorul pe care l-a acordat unor tineri muzicieni de valoare.  

Toate aceste aspecte ale personalităţii lui Enescu, sunt folosite de cronicar ca argumente pentru lansarea către populaţie a unui apel privind necesitatea înfiinţării unui fond intitulat „Gh. Enescu”, „care să fie pus la dispoziţia maestrului, spre a-i da întrebuinţarea ce dânsul va crede mai nimerit.”      

Articol publicat în Documente din arhiva M.N.G.E. - Articole de presa despre George Enescu, Vol III (1912-1921), Ediţie alcătuită, prefaţată şi adnotată de Florinela Popa şi Camelia Anca Sârbu, Editura Muzicală, Bucureşti, 2010, p. 291.