Proiect itinerant, conceput de baritonul Ștefan Ignat și organizat cu sprijinul Muzeului George Enescu, pentru a prezenta opera compozitorului George Enescu pe înțelesul publicului larg.
După o avanpremieră desfășurată la București, pe 17 august, la Muzeul Cotroceni, proiectul va fi prezentat în: Gyula, Ungaria, Liceul Nicolae Balcescu; 4 septembrie; Târgu Mureș-Reghin-Sala George Enescu 6. Septembrie; Oradea, Filarmonica - 8 septembrie.
Oedipe pe înțelesul tuturor și Sonata aIII a pentru pian și vioară, op.25, ”în caracter popular românesc”, ÎN CARACTER POPO ROM (concept Ștefan Ignat)concert –conferință și expoziție
Oedipe pe înțelesul tuturor este un proiect itinerant, al cărui concept aparține baritonului Ștefan Ignat și care este prezentat în limba română, ceea ce facilitează interacțiunea personajului principal cu auditoriul.
”Mi-a venit această idee de a prezenta Oedipul în limba română observând că interacțiunea personajului principal cu auditoriul din țara noastră este mai bună atunci când se înțelge acțiunea dramatică a lucrării. Prezentarea prin prisma melosului popular face să ne putem apropia mai mult de singura lucrare -TRAGEDIE LIRICĂ a marelui nostru compozitor.
”Muzica unei opere este întocmai ca un giuvaer. Piatra pretioasă o constituie acțiunea, conflictul dramatic. Muzica este accesoriul esențial, iar drama este principalul element. Călauzit de acest principiu am scris Oedipe” (George Enescu).
Potrivit concepției enesciene, muzica nu povestește despre acțiuni și nu se marginește comunicarea ei, ci o dezvăluie în miscare, în dezvoltare. In muzică își găsește expresia însuși procesul acțiunii, în toate fazele și multiplele sale direcții. Ea asigură intensitatea expresiei...... Intr-un cuvânt, muzica este oglinda activă a tot ce se petrece în scenă, ca atare partitura nu va fi sclava libretului.” (Ștefan Ignat)
În 1927, acum 90 de ani , la Oradea avea loc prima audiție a Sonatei a IIIa pentru pian și vioară, op. 25, ”în caracter popular românesc”, cu George Enescu la vioară și Nicolae Caravia la pian.
”Poate că, în afară de Oedip, este lucrarea care a suscitat cele mai multe comentarii în creația enesciană (...). Unică în literatura mondială, această calitate și-o datorează perimetrului cu totul special al modalităților tehnice și afective înăuntrul cărora autorul a înțeles s-o desfășoare. Un perimetru în limitele căruia nu are acces decât intonația populară (...) de natură lăutărească. Ne va izbi autenticitatea ei folclorică, puterea compozitorului de a crea un fel de super-folclor. Ca atare, ea se dovedește mai accesibilă înțelegerii noastre curente.” (P. Bentoiu, Capodopere enesciene, pag. 321-322.)