Simpozion Enescu

 

Simpozionul Internaţional de Muzicologie „George Enescu" - Bucureşti, 2009

 

Ediţia din 2009 a Simpozionului Internaţional de Muzicologie "George Enescu" a reprezentat un pas important în recunoaşterea lui Enescu pe plan mondial. Interesul pentru muzica lui  şi corespondenţele acesteia cu muzica lumii a trezit interesul unor importanţi cercetători din Danemarca, Suedia, Belgia. Prezenţi pe scena Aulei Palatului Cantacuzino, aceştia au comunicat studii extrem de interesante şi de actuale. Ei s-au alăturat unor mai vechi "parteneri" ai simpozionului - sosiţi din Germania, Republica Moldova, Franţa, Germania, Austria - pentru a dezvălui publicului lucruri inedite pe parcursul celor 4 zile de comunicări (5-8 septembrie).

 

 

 

Simpozionul Internaţional de Muzicologie „George Enescu" - retrospectivă 2007

S-au împlinit 40 de ani de la prima ediţie a Simpozionului Internaţional de Muzicologie „George Enescu”.

Iniţiat în anul 1967, în contextul celui de-al IV-lea Festival şi Concurs „George Enescu”, Simpozionul şi-a propus, încă de la început, promovarea imaginii marelui nostru muzician, prin referate şi discuţii pertinente, prin descoperirea perpetuă a unor inedite aspecte ale personalităţii enesciene. Cele 22 de comunicări ale primei manifestări ştiinţifice au reunit nume importante ale componisticii şi muzicologiei româneşti, precum: Z. Vancea, T. Ciortea, S. Toduţă, W. G. Berger, Şt. Niculescu,  A. Raţiu, C. Ţăranu, O. L. Cosma, V. Tomescu, A. Hoffman, Gh. şi C. L. Firca, A. Brumaru, R. Ghircoiaşiu şi G. Manoliu, dar şi 7 participanţi din străinătate: C. Rostand (Franţa), E. Schenk  (Austria), I. Lowens (S.U.A.), D. Zenghinov (Bulgaria) şi M. Druskin, J. Vyslouzil, B. Kotliarov (U.R.S.S.). Abordările au subliniat, în general, rolul lui G. Enescu în contextul muzicii româneşti şi universale, stilul şi dramaturgia operei Oedip, stilul cameral enescian, sau aspecte de natură interpretativ – violonistică.

După această primă ediţie, în anul 1970, când a avut loc pentru a V-a oară Festivalul „G. Enescu”, Simpozionul a fost substituit unei mese rotunde, centrată pe tema George Enescu şi tradiţia beethoveniană, şi susţinută cu prilejul aniversării a două secole de la naşterea lui L. v. Beethoven. 

Dimensiunile Simpozionului au fost restabilite în anul 1973, moment în care Institutul de Istoria Artei al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice a organizat o serie de comunicări ştiinţifice, în ultima zi a Festivalului. Enescu şi compoziţia românească în primele două decenii ale veacului al XX-lea, Umanismul sau Contemplaţia şi meditaţia la Enescu au constituit câteva din reperele acestui eveniment.

În 1976, s-a renunţat la profilul internaţional al Simpozionului, manifestarea beneficiind doar de aportul ştiinţific al compozitorilor şi muzicologilor din ţară. Anul 1979 a înregistrat o primă (şi ultimă, până în prezent) absenţă a acestuia din cadrul Festivalului şi Concursului Internaţional „G. Enescu”. 

Imaginea Simpozionului a fost remediată în ediţia imediat următoare, în anul aniversării centenarului naşterii maestrului muzicii româneşti (1981). Anvergura evenimentului internaţional, nemaiatinsă până atunci, a fost întărită de cele 40 de comunicări ştiinţifice, susţinute de compozitori şi muzicologi din: România, Italia, Franţa, Belgia, Germania, Bulgaria, R. S. Cehoslovacia, U.R.S.S., R. P. Mongolă, China, Japonia şi Mexic. O bună parte din invitaţii de peste hotare au evocat modul în care este reflectată arta enesciană în ţara lor. Au fost prezente, de asemenea, şi alte personalităţi de cultură, precum: criticul de artă M. Deac şi academicianul Z. D. Buşulenga.

20 de comunicări au alcătuit conţinutul Simpozionului din anul 1985, 5 dintre acestea aparţinând unor muzicieni străini: R. Woelbing şi H. E. Schmidt (Germania), P. Miller (S.U.A), I. Hlebarov (Bulgaria), L. Grabovski (U.R.S.S.). Dezbaterile muzicologilor: O. L. Cosma, V. Donose, Al. Leahu, sau a compozitorilor: T. Olah, D. Popovici, au vizat actualitatea artei enesciene, influenţele pe care aceasta le exercită asupra muzicii contemporane.

Aspecte, valori şi perspective în dezvoltarea culturii muzicale româneşti a constituit tema sub aripa căreia s-a desfăşurat Simpozionul anului 1988, cu un număr de participanţi mai mare faţă de ediţia precedentă (29) şi cu invitaţi din: Italia – R. Vlad, Elveţia – W. Labhard, Rusia – R. Leites, Japonia – S. Tamura.

O altă ediţie, comparabilă cu cea din anul centenarului, s-a dovedit a fi cea din 1991, desfăşurată sub genericul George Enescu şi muzica secolului XX. Structura Simpozionului s-a axat pe 3 ample coordonate: Omul şi artistul, la care şi-au adus contribuţia A. Paris (Franţa), V. Cosma, V. Râpeanu, O. L. Cosma, A. Hoffman, V. Tomescu, C. Cazaban, I. Staicovici; Analiză, stil, limbaj sonor, la care au participat V. Timaru, G. Constantinescu, D. Popovici, G. Firca, W. G. Berger, etc…; Receptare, bio-bibliografie, documentare, discografie, ce a înregistrat contribuţii din partea lui N. Malcolm (Anglia), G. Manoliu, L. Manolache etc… .

Simpozionul, derulat concomitent cu cea de-a XIII-a ediţie a Festivalului în 1995, a beneficiat de prezenţa unui număr considerabil de invitaţi din străinătate, 13 dintr-un total de 26 de participanţi. Au figurat nume care se vor mai regăsi şi în ediţiile ulterioare: L. Wallfisch şi D. Williams (S.U.A.), M. Milin (Yugoslavia), M. Caranica-Fulea şi L. Füredi (Germania), M. Schimek (Austria), C. Cazaban şi G. Corn (Franţa), V. Galaicu (R. Moldova), dar n-au lipsit nici reprezentanţi din Rusia, Elveţia şi Japonia.

Anul 1998 a oferit două tipuri de comunicări: muzicologice şi cultural-manageriale – Simpozionul Internaţional de Muzicologie „G. Enescu”, care a însumat 25 de referenţi (9 din străinătate, iar restul de 16 din ţara noastră), şi Seminarul I.A.M.A. (International Artist Managers Association), organizat de Artexim (ca membru I.A.M.A.) şi Ministerul Culturii.

Densitatea cantitativă, dar şi calitativă a Simpozionului a crescut tot mai mult în ediţiile ce au urmat: în 2001 – 22 de participanţi (16 din România, 6 din străinătate – Germania şi S.U.A.), în 2003 – 32 de participanţi (15 din România, 17 din străinătate – Franţa, Elveţia, Olanda, Austria, Germania, S.U.A., R. Moldova, Bulgaria, Polonia şi Israel), iar în 2005 – 38 de participanţi (23 din România, 15 din străinătate – Italia, Franţa, Austria, Germania, Marea Britanie, S.U.A., Serbia).

Ediţia din 2007 a fost una dintre cele mai impozante din istoria Simpozionului, totalizând 39 de comunicări (desfăşurate pe durata a patru zile), 18 invitaţi români şi 21 de peste hotare (din Germania, Austria, Franţa, S.U.A., R. Moldova, Ungaria, Serbia şi Israel). Grupată în două secţiuni: Estetică şi stil şi Enescu în oglinda documentelor, ediţia a cuprins şi patru lansări de carte, două dintre ele semnate de J. J. Nattiez (Confruntarea dintre Cronos şi Orfeu - Editura Artes, Iaşi şi Muzica, cercetarea şi viaţa - Editura Muzicală, Bucureşti), o a treia subsumând comunicările Simpozionului din anul 2005 – trebuie  subliniat faptul că discursurile ştiinţifice ale câtorva dintre semnificativele ediţii anterioare au cunoscut lumina tiparului, începând din anul 1984, graţie Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi Editurii Muzicale –, precum şi ediţia a II-a a volumului George Enescu. Interviuri, alcătuită şi îngrijită de Laura Manolache. De asemenea, un punct de atracţie inedit al acestui Simpozion este şi prezentarea, de către Trio-ul Contraste, a unor fragmente din opera enesciana Oedip, în aranjamentul pentru flaut, pian şi percuţie realizat de Sorin Petrescu.

Camelia Anca SÂRBU

 

 

 

Simpozionul Internaţional de Muzicologie „George Enescu” - Bucureşti, 2007

Ne gândim uneori dacă şi când vom putea găsi răspunsuri la toate întrebările cu privire la personalitatea complexă a muzicianului „nepereche”, a maestrului nostru George Enescu... Subiectele par a nu se epuiza niciodată... După mai bine de jumătate de secol de dezbateri, efervescenţa preocupărilor muzicienilor din ţară şi de peste hotare, faţă de stilul compnistic, interpretativ sau pedagogic enescian, a rămas, şi astăzi, într-adevăr uimitoare. Aria de investigare s-a extins nebănuit,   s-au atins niveluri de abordare de adâncă profunzime, s-au descoperit aspecte inedite care proiectează personalitatea lui George Enescu ca permanenţă în istoria muzicii universale şi totuşi încă mai sunt multe de spus... Aceasta este senzaţia care ne pătrunde la fiecare Simpozion de Muzicologie dedicat muzicianului.

Ultima ediţie, din septembrie 2007, a fost una dintre cele mai speciale, atât datorită anvergurii invitaţilor şi a propunerilor muzicologice lansate de aceştia, cât şi prin aniversarea a patru decenii de la organizarea primului Simpozion Internaţional de Muzicologie „George Enescu” (1967).

Grupată în două secţiuni, Estetică şi stil şi Enescu în oglinda documentelor, ediţia din 2007 a reunit un număr impresionant de participanţi, 35, dintre care 17 din ţară, 7 muzicieni români din diaspora (S.U.A., Germania, Franţa, Israel) şi 11 invitaţi de peste hotare (S.U.A., Germania, Austria, Franţa, Serbia, Republica Moldova). La succesul acestui Simpozion a contribuit şi prezenţa unor moderatori, personalităţi artistice de seamă din România şi din străinătate. Decernarea titlului Doctor Honoris Causa de către Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, unuia dintre renumiţii muzicologi contemporani, Jean Jacques Nattiez, precum şi lansarea a 4 volume - dintre care două aparţinând semioticianului canadian, traduse pentru prima oară în limba română (Confruntarea dintre Cronos şi Orfeu - Editura Artes, Iaşi, 2006 şi Muzica, cercetarea şi viaţa - Editura Muzicală, Bucureşti, 2006), unul subsumând comunicările Simpozionului din anul 2005, precum şi ediţia a II-a a volumului George Enescu. Interviuri – au reprezentat, de asemenea, momente importante ale programului.

Aceste patru zile de comunicări vor fi radiografiate într-un volum, care va fi lansat în cadrul Simpozionului Internaţional de Muzicologie „George Enescu” din septembrie 2009.  Noutatea pe care o aduce, faţă de cele precedente, este publicarea sa în limba engleză, spre a-i înlesni circulaţia internaţională. Pe lângă rezumatele şi textele complete ale comunicărilor, acesta reuneşte date biografice şi bibliografice despre personalităţile participante, constituindu-se drept sursă de referinţă în viitoarele cercetări ale exegezei enesciene.

Camelia Anca Sârbu, secretar ştiinţific

Meniul principal

Prima pagina Istoric Misiune Organigrama Stiri/Noutati Calendar Evenimente Arhiva Evenimente Tarife si servicii Program de vizitare Shop Despre George Enescu Galerie Foto Multimedia Referinte bibliografice Viorile lui George Enescu Simpozion Enescu Festivalul George Enescu Blog Patrimoniu European Link-uri utile Contact

 

Calendar