Cuvinte memorabile (pg. 2)

George Enescu este unul dintre cei mai autentici reprezentanţi ai sufletului românesc, în întreaga lume, un artist executant complet, de reputaţie înaltă, şi un creator dintre cei care vor rămâne în cultura europeană. Ca om, înseamnă, prin nemaipomenita sa contopire cu arta, prin dragostea de iniţiere şi sprijin pentru cei care vin după el, un nou soi de frumuseţe, care ne face să fim mândri că e român.

Dacă cititorul ar putea să-și închipuie mintea enciclopedică, îngemănată cu inima cea mai generoasă și mai lipsită de egoism din câte pot exista într-un om, cu o înfățișare nobilă și frumoasă, cu un chip romantic însuflețit mereu de un geniu creator, fie că vorbea, preda, dirija, cânta la vioară ori la pian, dar mai cu seamă atunci când compunea, imaginea tot n-ar fi completă.
Enescu rămâne pentru mine cea mai extraordinară ființă omenească, cel mai mare muzician și cea mai puternică influență exercitată vreodată asupra mea.

Perfecțiunea, care îi pasionează atât de mult pe oameni, nu mă interesează. Ceea ce contează în artă este să vibrezi tu însuți și să-i faci și pe alții să vibreze.

Mi-a fost dat, nu o dată, să observ câtă înseninare înflorea pe obrajii suferinzilor după primele note. Această transformare în suflet e suprema rațiune de a fi a muzicii. Dacă n-ar exista minunatul ei ecou pacificator, purificator, muzica ar fi o absurdă înșiruire de sunete.

Regina Elisabeta judeca oamenii şi lumea după inima-i curată şi generoasă. Pentru mine, Ea a fost o prezenţă supraomenească, o fiinţă cu nimb, departată de oamenii obişnuiţi, revărsând numai lumină şi bunătate. …

Muzica oglindeşte toate misterioasele ondulaţii ale sufletului, fără putinţă de prefăcătorie.

Unui compozitor tânăr care ar veni să-mi ceară un sfat i-aş spune:
Fii dumneata însuţi. Nu trăi cu teama că vecinul îţi este superior. Dacă ai ceva de spus, spune aşa cum poţi – şi va fi bine! Dacă n-ai nimic de spus, atunci taci – nici asta nu va fi rău!
Să nu te frământe noţiunea progresului artistic. In materie de artă, progresezi numai înaintând foarte încet.
Nu căuta un limbaj nou, ci întrebuinţează-l pe al dumitale, adică acela care-ţi dă posibilitatea de a exprima exact ceea ce ai de spus. Originalitatea se obţine numai atunci când nu o cauţi. ...

Timpul nu te îndepartează de noi, ci te apropie, ca să te cunoaștem mai bine, ca să te prețuim mai mult

Vioara lui Enescu devenise un freamăt luminos, aluneca în noi, redeştepta aspiraţiile noastre spre inefabila pace a armoniei

Enescu este singur pe scenă, singur cu atâtea lucruri de spus, aplecat parcă sub greutatea unei sarcini epuizante, nemişcat, surd la tot ce nu este vioara pe care nu o priveşte ca să o asculte mai bine, cu chipul brăzdat de o durere născută din efortul de a se exprima şi din frica de a nu o putea face, cufundat în profunda meditaţie însingurată, destinată de către Bach doar viorii. Omul este singur, doar cu vioara sa, zidit într-un fel de tăcere interioară. (...)

În muzică nu sunt legi prescrise pentru exprimarea simțămintelor.

Solistica atrage prin caracterul ei de sportivitate. Publicul urmărește cu emoție pasajele de virtuozitate și de acrobație tehnică. Este o caracteristică a publicului de pretutindeni.