Remember COSTIN CAZABAN

Locul de desfasurare: BUCURESTI, Palatul Cantacuzino - Calea Victoriei, nr. 141, sector 1

Duminică, 11 aprilie, ora 18.30:

REMEMBER COSTIN CAZABAN

Costin Cazaban a fost compozitor, estetician şi jurnalist originar din România (născut la Bucureşti, la 9 septembrie 1946) care a trăit în Franţa din 1983. A studiat la Conservatorul din Bucureşti (cu Tiberiu Olah şi Aurel Stroe, între alţii) şi la Universitatea Paris. Aici obţine diploma de doctorat în estetică şi ştiinţele artelor în 1993, cu o teză privind aplicarea logicii lui Ştefan Lupaşcu la analiza muzicală – Timp muzical / Spaţiu muzical ca funcţii logice. Lucrarea a fost publicată, în 2000, de Editura L'Harmattan, Paris.

A predat la Universităţile Paris I, Paris III şi Paris IV – Sorbonne, iar în 2002 a fost numit profesor de estetică şi muzicologie la Universitatea Lyon II, "Lumière" precum şi profesor de armonie şi scriitură la Conservatorul din Bucureşti între anii 1971-1983. A fost bursier DAAD în Germania, bursier al cursurilor de vară de la Darmstadt (între 1982 şi 1984), unde revine apoi, de mai multe ori, ca profesor. A câştigat Premiile I şi II la Concursul de compoziţie ICONS – Torino (1987).

Compoziţiile sale au fost interpretate în Franţa, Italia, Spania, Marea Britanie, Statele Unite, Olanda, Germania şi România. A participat asiduu la conferinţe şi congrese de specialitate. A fost membru al Centrului Internaţional de Cercetări şi Studii Transdisciplinare (CIRET) şi al SACEM (din 1981). A publicat peste 3.000 studii şi articole de muzicologie şi critică muzicală în “Le Monde”, “Le Monde de la Musique”, “La Revue Musicale”, “Silence” şi a fost corespondent al Radio France International. Costin Cazaban a fost căsătorit cu violonista Diana Josan şi este socrul istoricului religiilor Bogdan Tătaru-Cazaban.

 

 

În program:

1.     Trei mici studii pentru pian (2000) p.a.r.  - Andrei Tănăsescu

2.     Aléthèia pentru 8 violoncele (2001) p.a.r.  - Ansamblul "Violoncelissimo", condus de Marin Cazacu, dirijor Constantin Grigore: Mădălina Tudose, Bogdan Popa, Radu Sinaci, Darius Tereu, Gabriela Bokor, Alexandra Potângă, Mircea Marian

3.     Alcyon pentru vioară şi bandă  - Diana Cazaban

4.     Naturalia I pentru pian şi bandă  - Ana Maria Avram

5.     Dedalus pentru ansamblu şi bandă  - Ansamblul "Hyperion", condus de Ana Maria Avram

 

Aléthèia, pentru opt violoncele.

 

În istoria gândirii, conceptul «Aléthèia» rămâne legat de un celebru fragment din Heraclit, comentat mai târziu, într-un sens creştin, de Clement din Alexandria şi într-un sens existenţialist de Martin Heidegger. (Ca echivalent german, acesta din urmă propune termenul "Lichtung".) La origine, termenul heraclitean înseamnă clarificare, iluminare sau revelaţie (literal: non-ocultaţie). El îmbracă azi, la filozoful german, sensul de permanenţă: "Ceea ce luminează este destinat să dureze, în măsura în care lumineaza… A lumina înseamnă a face să strălucească, a lăsa să apară. Libertatea este domeniul non-ocultaţiei, care este ordonat de revelaţie."

Am ales acest concept ca titlu când piesa era în întregime scrisă, pentru că mi s-a părut a corespunde unei structuri particulare care se "dezvăluie" poate aici. Nu găsim astfel în piesă multe elemente cu adevărat disparate, ci mai degrabă o manieră de a acţiona, care se dezvăluie progresiv ca identică cu sine însăşi, în principiile ei cele mai generale. În spatele voalului ţesut de metamorfozele evanescente, se poate întrezări atunci permanenţa, acest principiu ultim care ar putea fi, în lucrarea mea, pluralitatea vitezelor suprapuse, individualitatea dinamică a fiecarei voci, simbol al unei libertăţi pe care nici o reducţie nu ar trebui să-l poată goni. Şi tot Heraclit ne face să gândim la un fluviu, dar în care am putea să ne scăldăm de oricâte ori am vrea, fiindcă este, de fapt, imobil.

  

 

Alcyon , pentru vioară şi bandă magnetică.

 

Muzica lui Alcyon (1998) este un zbor ce împrumută forma literei V. O adoptă după un model imaginar, cum imaginară, plină de tâlcuri ascunse, ne apare pasărea care dă titlul piesei. Panta descendentă este figurală, virtuoză; cea ascendentă, redusă la esenţă, sugerată ca şi indiferenţă la limitele instrumentului. Energia ascensiunii forţează, în principiu, spaţiul sălii de concert: restu-i pădure. Săritura în concret stă - paradoxal - pentru proiecţia în virtual. Mediul sonor, creat de bandă, este ecoul strict al destinului rezumat de instrumentul principal, o viziune a protagonistului. Fluiere se transformă încet în clopote, multiplicând traiectoria zborului, acompaniindu-l apoi, în evaziunea finală.

Pe tărâm legendar, Alcyon, fiu al vântului şi al soarelui de dimineaţă, zburând între cer şi mare, este imaginea seninătăţii fragile, trecătoare, de care trebuie să te bucuri în pripă, pe furiş. În muzica piesei însă, trecătoare este căderea, aflată între o capricioasă şi întortocheată plutire (foarte exigentă, din punct de vedere instrumental, m-a lăsat să înţeleg interpreta acestei prime audiţii) şi o lentă, premonitorie, înălţare.

Alcyon cel din legendă este fratele Vulturului care lucra în preajma Sfântului Ioan, dar şi al lui Quetzalcoatl, în care se împreuna pasărea şi reptila, cerul şi pământul.

 

 

Naturalia pentru pian solist şi bandă

 

În Naturalia I (1975) pentru pian şi bandă, solistul evoluează de o manieră energică într-o lume circulară şi previzibilă. Victorios dar fără mijloace, activ dar îngrădit într-o natură muzicală falsificată, el este în final prizonierul echiprobabilităţii materialului sonor ce-i revine. Citaţii din “Mitul lui Sisyphe“ al lui Albert Camus subliniază acest paradox.

 

Imagini

Nu au fost introduse imagini.

Meniul principal

Prima pagina Istoric Misiune Organigrama Stiri/Noutati Calendar Evenimente Arhiva Evenimente 2011 Arhiva Evenimente 2010 Arhiva Evenimente 2009 Tarife si servicii Program de vizitare Shop Despre George Enescu Galerie Foto Multimedia Referinte bibliografice Viorile lui George Enescu Simpozion Enescu Festivalul George Enescu Blog Patrimoniu European Link-uri utile Contact

 

Calendar

 

 

Parteneri